Valentin Ivănescu este un om cu procupări foarte diverse: este profesor în Buziaș și zona adiacentă, este de asemenea un foarte bun cunoscător al istoriei căilor ferate, postează adesea pe facebook fotografii inedite cu gări, depouri şi locomotive de epocă.
Dar, mai ales, este cunoscut lugojenilor prin activitatea sa muzicală, ca vocalist și chitarist al legendarei trupe Șah Mat din Buziaş, o trupă emblematică din vestul ţării, ca leader al trupelor Rock Abil şi Sprintime Band, ultima având deja o mică tradiţie a sa.
Între două repetiţii, ne-a povestit despre ambianţa rockului anilor 70-80 și despre Șah Mat, trupa buzieșenilor, lugojenilor și timișorenilor.
Sunt foarte mulţi fani care iubesc și acum Șah Mat
”Eu nu sunt fondatorul Șah Mat, eu am urcat în trenul Șah Mat din mers. Totul a început la liceul din Buziaş, la finele anilor 60. Era prin 67-68, o perioadă încă respirabilă, se mai deschiseseră supapele după evenimentele din Cehosolvacia. Au ieşit nişte discuri valoroase cu Phoenix, Mondial, în contradicţie cu muzica agreată a epocii, dar în consonanţă cu ceea ce se cânta pe atunci în Occident. Noi bănăţenii şi toată partea asta de vest, am beneficiat de posturile radio tv din Iugoslavia şi Ungaria, cu topurile occidentale la zi, cu ”Metronomul” lui Chiriac la Radio Europa Liberă, era o deschidere către Occident şi către un stil mai liber. La finele anilor 60, am avut onoarea şi plăcerea să-l am ca profesor de muzică pe domnul Vali Stoian, buzieşean. În jurul lui s-a coagulat o trupă de muzică beat. Pe vremea aceea se găseau în comerţ chitare electrice ”Turist” cu doză, cu sau fără cadru, produse la Reghin. Aveam scule, aveam amplificare staţii Doina pe lămpi, de 15 waţi, şi difuzoare englezeşti, care dădeau un sunet curat”, își amintește Vali Ivănescu.
Început… timid: trupa ”Timizii”
Prima trupă formată la Buziaş în acei ani, sub îndrumarea profesorului Stoian, s-a numit ”Timizii”. Era o trupă de liceeni.
”Viorel Drăgan, la chitară solo, era liderul trupei. Acolo mai era profesorul Stoian, care cânta la orgă, Erwin Sammhamer la bass, Casaba Bagio la chitară armonie și Costel Toma, lugojeanul prin adopţie, devenit medic la serviciul de ambulanţă din Lugoj. El cânta vocal şi ulterior a trecut la tobe şi… vocal, o combinaţie insolită, dar nu a avut ce face, toboşarul ne plecase şi el, cum avea ritmul în sânge, a dat ritmul trupei”, spune Ivănescu.
Pe măsură ce colegii terminau liceul, ei părăseau în mod firesc trupa. Aşa au plecat, pe rând, Erwin, Csaba, iar trupa s-a reînprospătat cu elevi care veneau din urmă. Trupa avea pe atunci două două soliste, Doina Popa și lugojeanca Silvia Seracin.
”În toamna lui 71, când am intrat la liceu la Buziaş, am venit şi eu în trupă dar, după ce băieţii terminau armata sau facultatea, unii s-au întors şi uite așa a apărut ideea unei trupe, să îi zicem profesioniste. Ideea a venit după încheierea episodului Timizii, care era practic o trupă şcolărească. Veniseră anii 77-78, când lumea voia să fie mai sofisticată după modelul rockului din Vest. Se intrase pe făgaşul rockului progresiv, se cânta operă rock, era o muzică mai elaborată, mai elevată”, rememorează Ivănescu, adăgând că era nevoie și de un nume nou, mai impunător.
Obsesia autorităților cu interzicerea numelui formațiilor
Cel puțin trei formații din vest, Phoenix din Timișoara, Logic din Lugoj și Șah Mat din Buziaș au întâmpinat probleme cu numele bandului. La Lugoj, este antologică povestea lui Freddy Stauber, care spunea că trupa s-ar fi numit ințial ”Kix”, iar autoritățile i-au replicat: ”Ce e aia Kix, Fix, dați și voi un nume mai logic!” Și Logic a rămas!
”La Buziaș ne trebuia nume nou, pentru o trupă mai serioasă. Şi atunci noi i-am zis Amon Ra, suna bine, era scris şi pe tobă, dar autorităţile nu au fost de acord cu numele ăsta. Păstrând proporţiile, e ca şi povestea cu Phoenix, care iniţial se numea Sfinţii, dar nu le-a plăcut şefilor comunişti. La Amon Ra au obiectat nu e că e de natură religioasă, ci că este mistică, Ra fiind Regele Soare la egipteni. O prostie, în fine… Eu încă nu cântam cu ei pe atunci, dar ştiu că au urcat pe scenă la Sala Olimpia din Timişoara, la un festival, împreună cu Phoenix şi Progresiv TM , sub numele de Tinerii din Buziaş. O chestie penibilă, astea erau vremurile. Lui Vio Drăgan, în 79, i-a venit ideea cu Şah Mat, un nume percutant, pam – pam, tot aşa, din două particule. Sub titulatura Şah Mat s-a mers până la începutul anilor 2000, cu anumite pauze”, arată muzicianul.
Încă de la naștere, Șah Mat avea doi lugojeni în echipă
Încă de la începuturi, în 1979, trupa Şah Mat avea în componenţă doi lugojeni, pe Nandy Wick la chitara a doua şi vocal şi pe Viorel Târziu la bass. Ambii au făcut parte apoi din trupa originală Logic. Li se adăuga Luci Goia, din Buziaş, chitară solo şi vocal, iar Ivănescu era unul dintre colaboratori, în prima perioadă.
Activau și sub egida Casei de Cultură a Municipiului Lugoj
Cartierul general al trupei era la Casa de Cultură din Buziaş. Interesant este faptul că activau atât sub egida Casei de Cultură Buziaş, cât şi a Casei de Cultură Lugoj. Textele mai erau împrumutate și din clasici, pentru a nu avea surprize cu cenzura: ”Luci, Vio Drăgan şi cu mine făceam textele şi, ca să nu avem probleme cu cenzura, mai luam şi din clasici: Goga, Coşbuc, etc. Nu era ceva neobişnuit pe atunci şi erai sigur că trece. Îmi amintesc <<Lupta Vieţii>> de Coşbuc, un text care este valabil şi azi”.
Statutul de rocker era şi pe acea vreme unul invidiat, pentru că atrăgea atenția fetelor. Într-o lume fără computer, i-phone, i-tunes sau chiar fără tv, membrii trupelor erau mici staruri. ”Ori sportiv, ori muzician” se spunea pe atunci, dar Şah Matul nu intra la categoria hobby, era o trupă foarte serioasă.
Turnee în toată țara cu Corina Chiriac sau Ion Dichiseanu
Trupa a început să iasă în lume și să-şi câştige faimă prin calitatea actului artistic. Turneele în zonă au fost decisve pentru a depăși stadiul de celebritate locală: la Timişoara la Clubul CFR, la Clubul Constructorul, la Casa Studenţilor, etc. La Lugoj, au cântat mai ales la Casa Sindicatelor, dar şi la Ştrand, în cadrul unui reușit festival rock la care au participat Şah Mat – Buziaş, Logic – Lugoj, Metamorf -Timişoara, Impact şi alte trupe bune ale vremii.
Cum s-a trecut la etapa următoare?
”De la concertele din jurul Buziaşului, am pornit mai departe. Aveam ca impresar un timişorean, domnul Schlenssinger, şi el organiza concerte prin ARIA sau în cooperare cu ARIA (n.r. – Agenţia Română de Impresariat Artistic). Aşa s-a ajuns că Şah Mat cânta cu Ion Dichiseanu, Corina Chiriac şi alte vedete naţionale, actori şi cântăreţi de primă mână cu care am făcut deplasări în Meghedinţi şi judeţele din sud, dar şi în Ardeal, la Cluj, la Sibiu”.
De la hard la soft, aceeași marcă înregistrată: Șah Mat!
Muzica inițială a ”Șah Mat” era un hard rock solid.
”Personal, nu am fost un admirator al muzicii soft promovate în epocă de Savoy, ci eram adeptul unui rock în forţă. Așa aș defini prima parte a anilor 79 – 84, cu piese mai spre hard, cu infuenţe sârbeşti, trei chitare în terţă, cântam în polifonie, pe trei-patru voci. Avem poze în care toţi cei trei chitarişti eram în salt simultan, cu picioarele în aer, postură îndrăzneaţă! Dacă aveam ocazia să cântăm într-un teatru, se trăgea cortina, aveam nişte litere din fier forjat, învelite în azbest, se punea spirt pe ele, se dădea foc şi, pe nişte acorduri dramatice, bine studiate, ne făceam intrarea în scenă. În sală era întuneric, iar cele două stative aprinse creau deja atmosfera, publicul era deja în priză”, povestește Ivănescu.
În 1984, după apariția curentelor New wave și New romantics, trupa a renunțat treptat la nuanța hard a rockului promovat. Existau și motive de altă factură: pe timpul verii, trupa avea contract cu Băile Buziaș, cu Grădina Bănățeană și cu Restaurantul Silagiu din centru. Iarna, cântau la Hotelurile Parc și Timișul, dar programul era lejer și se putea improviza. Nandy Wick, Vio Târziu și Luci Goia au plecat la Lugoj, lăsând loc altor muzicieni precum Iulian Maxim, un talentat multi-instrumentist, Marius Șoit la bass și Paul Vieru la clape.
Mărturii muzicale, peste timp
Peste tot era trecut elementul identitar cu tabla de șah: pe afișe, pe albume, era ușor de recunoscut și făcea legătura cu numele trupei. Șah Mat au înregistrat la Radio București și alte 12 piese la Radio Timișoara, recuperate miraculos după Revoluție de Bogdan Puriș. Din toată acea perioadă, au rămas ca mărturie muzicală albumul ”Singur pe lume”, cu piesele de suflet din anii 85-86 (casetă audio și DVD remasterizat, cu piesele ”Ochii tăi nu-i pot uita” și ”Raza Soarelui” drept bonus track), albumul personal Vali Ivănescu, ”Sânziene” și ”Amintiri” (2009), ale cărui piese au făcut obiectul a patru concerte umanitare, destinate copiilor nevoiași din Buziaș.