De cinci ani de zile, Catherine Maguer locuiește la Lugoj.
Este originară din Franța, din regiunea Haute Savoie și a sosit în orașul nostru alături de soț, care a dezvoltat o afacere în zonă.
Puțin câte puțin, Catherine s-a acomodat aici, și-a făcut prieteni și a început să aprecieze cultura română. Am găsit-o la sediul Bibliotecii Municipale, unde se afla pentru a face o donație de cărți și reviste pentru secția împrumut carte în limba franceză.
”Dacă există Bibliotecă Franceză, înseamnă că aici găsesc și vorbitori de limba franceză”
Volubilă ca majoritatea conaționalilor săi, ne-a povestit că povestea ei de dragoste cu Lugojul a început la Biblioteca Franceză: ”La începutul șederii mele aici, mă plimbam, ca să cunosc mai bine orașul. Știam că există o Bibliotecă Franceză și eram curioasă să văd ce găsesc. Dacă există Bibliotecă Franceză, înseamnă că aici găsesc vorbitori de limba franceză. Așadar, îmi fac curaj, intru și mă întâmpină Marcela (n.r. – profesoara de franceză Marcela Balint), cu care nu numai că m-am înțeles perfect, dar m-a făcut să mă simt ca acasă. Am zis să discutăm un pic, dar până la urmă am vorbit aproape trei ore”.
Cultura a fost factorul care a decis șederea Catherinei la Lugoj: ”Am fost surprinsă să găsesc într-un oraș relativ mic ca Lugojul o viață culturală atât de susținută. Doar la Biblioteca Municipală am participat la recitaluri muzicale, expoziții de pictură sau de fotografie artistică, lansări de carte. Această atmosferă frumoasă m-a legat de Lugoj. Desigur, am fost și la Timișoara. Puteam să ne așezăm și acolo, dar eu am spus soțului că la Lugoj m-am instalat perfect, aici îmi place. Iată, au trecut cinci ani și nu regret alegerea făcută”.
Așa cum spuneam, Catherine Maguer și-a făcut prieteni în oraș. Printre aceștia, se numără profesoara de limba franceză Marcela Balint.
O franțuzoaică recită din Eminescu în limba română
”Cred că, dacă nu ar fi fost Marcela, nu m-aș fi încadrat așa bine. Ea mi-a fost primul ghid și primul profesor de limba română. Apoi mi-am cumpărat un curs de română pe suport CD și toată ziua mă plimbam cu căștile pe urechi. Desigur, în acești ani, am dorit să am o experiență cât mai completă: am vizitat Alba Iulia, Brașovul, Bucureștiul, Timișoara, bineînțeles și alte locuri. Am descoperit că românii sunt oameni agreabili, dar exista această barieră a limbii. Pentru a te integra în România, primul pas este cunoașterea limbii române. Am făcut cursuri, înțeleg limba, dar încă îmi lipsește exercițiul vorbirii. Știu că în România franceza nu mai e limba străină nr. 1 de studiu în școli, acum este engleza, lucru firesc. Dar vreau să atrag atenția că o relație culturală se bazează pe această reciprocitate: pe de o parte, sunt românii care vorbesc franceza, iar pe de altă parte, sunt francezii care vorbesc româna. Acestea sunt legăturile pe care vreau să le dezvolt, după întoarcerea în Franța”.
Pentru Catherine, învățarea limbii române nu a fost doar un semn de respect pentru gazde, ci și un act de cultură. În urmă cu doi ani, interlocutoarea noastră a recitat din Eminescu, în limba română, cu prilejul unei serate literar-muzicale organizate la Casa Armatei din Lugoj, de Ziua Culturii Naționale. A fost un moment emoționant, îndelung aplaudat de cei prezenți. Și-a împărtășit experiența elevilor de la Liceele ”Iulia Hasdeu” și ”Aurel Vlaicu”, a dorit să facă din șederea la Lugoj o prezență vie.
Arta nu trebuie să rămână doar la nivel intelectual, ea trebuie experimentată
”Arta nu este doar pentru pentru desfătarea privirii sau a auzului. Este la fel de pasionant să produci ceva, să coși sau să decorezi cu mâinile tale. Este păcat că aici nu există centre culturale pentru tineri, unde aceștia să deprindă arta diferiferitelor meșteșuguri, artizanatul sau ceea ce francezii numesc couture – asta este și pasiunea mea. Arta nu trebuie să rămână doar la nivel intelectual, ea trebuie experimentată”, adaugă Catherine.
Recitalurile de nai și muzica de operă susținută de tenori și soprane în cadrul festivalului ”Lugoj Clasic” sunt amintiri frumoase, pe care le va lua în Franța.
Ca rezumat al celor cinci ani perecuți la noi, Catherine Maguer are un mesaj optimist: ”Atât eu, cât și soțul meu, am fost în acești ani martorii multor schimbări în bine. Desigur, pandemia s-a făcut simțită și la noi în Franța, și în România. Românii poate că nu își dau seama, dar eu cred că lucrurile au evoluat mult față de acum cinci ani și au făcut-o în direcția bună”.