Marin Bărbulescu, omul care a pus bazele Centrului de Călărie ”Mondial” din Lugoj

În ediția de față vom descoperi cine a fost Marin Bărbulescu, omul care a pus bazele Centrului de Că­lărie ”Mondial” din Lugoj. Evoca­rea, foarte detaliată, aparține doamnei Luminița Wallner Bărbulescu, fiica acestuia.




Fosta directoare a Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă din Lugoj a făcut o amplă și detaliată evocare a destinului acestui om care a făcut, din centrul hipic de la Lugoj, pasiunea unei vieți.

Marin Bărbulescu s-a născut la Craiova, pe data de 8 mai 1922 și a decedat la 12 aprilie 2012 la Lugoj. Tatăl său era proprietarul u­nui mic atelier de croitorie și cea­pra­zărie din Craiova, cu 15 muncitori. Acest om și-a dorit să dea copiilor o educație aleasă și a înscris pe doi dintre băieți la Institutul ”Javet” din Craiova, unde instruirea se făcea în limba franceză. După absolvirea acestui institut particular, a intrat la Liceul Militar ”A. D. Sturd­za” din Craiova, optând pentru ar­ma cavaleriei.

După terminarea liceului, în anul 1940, s-a înscris la Școala de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște, al cărei comandant a fost Vladimir Constantinescu, ofi­țer cu vechi tradiții în călărie și par­ticipări la concursuri inter­na­țio­nale, care va onora cu prezența sa viitoarele concursuri hipice din Lugoj. În fața pavilionului central al clădirii de la Târgoviște, pe un so­clu de granit, domina figura Re­gelui Ferdinand, de numele căruia se lega înființarea școlii și a cărui dorință a fost să fie înmormântat în uniformă de cavalerie. În sala mare de studiu a acestei școli era afișat dictonul: ”ofițerul de cavalerie trebuie să fie și călăreț și cavaler”.

”Înainte de vacanța de Crăciun a anului 1940, la școală s-a organizat un concurs de călărie, unde Marin Bărbulescu a luat locul I la săritura cu obstacole. Atunci, comandantul Vladimir Constantinescu i-a spus că nu a luat locul I în urma celor trei luni de pregătire la școala militară. El aprecia că Marin Băr­bulecu are un simț înnăscut al calului, pe care nu l-a jenat în niciun fel pe parcurs. Premiul a fost o di­plo­mă și o cravașă de bambus, îm­bră­cată la un capăt în piele”, spune Luminița Wallner Bărbulescu.

După război, cariera militară a ofițerului Marin Bărbulescu ia sfârșit: ”A urmat stabilirea în Banat, ca urmare a căsătoriei și trecerea la Regimentul 9 Roșiori, care urma să fie mutat la Lugoj. În luna septembrie 1946, s-a prezentat la Regi­ment. Înainte de alegerile din 1946, educatorul politic al regimentului a făcut o ședință cu toți ofițerii și subofițerii și i-a repartizat pe secțiile de votare. Tatălui meu i s-a repartizat secția de votare din comuna Sacu, unde a refuzat să meargă și a criticat politizarea Armatei. Era în conflict cu noile cadre de conducere și refuzase să se înscrie în partid. A doua zi după această ședință, i-a fost prezentat ordinul de trecere în rezervă”.

1959: Primii 12 cai ai centrului de călărie sosesc la Lugoj

După ce practic a fost dat afară din Armată, pe motive politice, Marin Bărbulescu a trăit la Ohaba Forgaci, acolo unde soția, fiică de preot, avea o casă. În 1948 se an­gajează la fabrica de var din Căvăran, unde ajunge șef al serviciului de investiții. După zece ani, se transferă la Fabrica de Cărămizi și Țiglă ”Mondial” din Lugoj, ca șef de șantier.

În ianuarie 1959, este chemat la primarul de atunci al Lugojului, care îi aduce la cunoștință că Federația Română de Călărie a aprobat înființarea unui centru de călărie în oraș. Ca fost ofițer de cavalerie, a fost însărcinat să aducă 12 cai de la București. Marin Bărbulescu a obiectat, spunând că acești cai nu pot fi aduși fără a li se crea condiții, adică hrană, transport și încartiruire corespunzătoare. I s-a cerut să pună pe hârtie tot ceea ce este necesar pentru înfiin­ța­rea centrului de călărie.

”Tata a făcut acest lucru, arătând necesitatea unui grajd cu capacitate de 20 de locuri. A propus ca acesta să fie realizat în fosta cazarmă a Regimentului 42 de pe strada Me­mo­randului. Hrana necesară pentru două săptămâni i-a fost asigurată de la IAS-ul din Lugoj și de la Cooperativele Agricole de Producție din împrejurimi. Cu ajutorul primit de la fabrica Mondial, a amenajat grajdul. A propus apoi angajarea unui subofițer trecut în rezervă, pe nume Gaiță. Tata considera că acesta iubește caii și l-a însărcinat să aducă caii de la București. Când aceștia au ajuns la Lugoj, mulți copii și tineri și-au exprimat dorința de a învăța acest sport. Copiii au primit adeziuni, care trebuiau însă semnate de părinți și de profesorii de educație fizică”.

Cea mai bună reclamă: defilarea de 1 Mai!

Marin Bărbulescu l-a inițiat pe Gaiță în vederea începerii antrenamentelor, la manejul amenajat în curtea cazărmii. Apoi, au fost angajați primii îngrijitori, care erau oameni din satele din jurul Lugojului.

Pentru a populariza călăria, Marin Bărbulescu s-a gândit că cea mai bună reclamă ar fi defilarea de 1 Mai. A primit autorizația și la 1 Mai 1959, mulțimea a văzut defilarea primilor călăreți lugojeni. Apoi, a adus un antrenor celebru, colonelul Petru Kirculescu, campion la dresaj în perioada interbelică și care participase la numeroase concursuri internaționale. Petre Kircu­lescu a fost șeful echipei de călărie a României la Olimpiada de la Ber­lin, din 1936, unde lugojeanul Henri Rang, pe calul Delfis, a luat medalia de argint, prima medalie de argint din istoria participării Ro­mâniei la Jocurile Olimpice. ”E­chipa de aur” a lui Kirculescu (1935-40) a fost cea mai bună e­chi­pă de călărie a României din toate timpurile.

Dresaj pe ritmul melodiei ”Ana Lugojana”

Federația a cerut participarea lugojenilor la finalele de campionat de la București, din luna septembrie, la care era invitat și secretarul gene­ral al Federației Internaționale de Călărie, cu sediul la Bruxelles.

Colonelul Kirculescu a adus ideea pregătirii sportivilor centrului cu un carusel, pe melodia ”Ana Lugojana”, cu figuri care aminteau de caruselul școlii de echitație de la Viena, spune Lumința Wallner Bărbulescu.

Iar ca pregătire, Bărbulescu a cerut Garnizoanei din Lugoj să îi pună la dispoziție fanfara militară, pentru a antrena caii pe ritmul muzicii.
”Campionatul național a fost deschis, așadar, de sportivii călăreți din Lugoj, pe melodia Ana Lugojana. Caii, pe care se aflau patru fete frumoase, îmbrăcate în costume populare, căpătaseră reflexe pentru această melodie. Evoluția a fost răsplătită de ovații îndelungate din partea numerosului public din Capitală”, spune Luminița Wallner Bărbulescu.

Victor Bălan pe calul ”Accident”, primul campion național al Lugojului

Deși antrenorul Kirculescu s-a îmbolnăvit și a plecat înainte de concurs la tratament, la Sibiu, lugojenii au mai participat, cu cinci sportivi, la proba de obstacole – ju­niori. Marea surpriză s-a produs și echipa ”Mondial” a centrului din Lugoj a luat campionatul, prin tânărul sportiv Victor Bălan! Acesta a concurat pe un cal cu nume neo­biș­nuit – ”Accident”. Bălan a terminat parcursul cu zero puncte penalizare, cu o secundă înaintea lui Eugen Ionescu, de la Dinamo Bu­curești. A fost primul titlu național de după război obținut de un călăreț lugojean.

”Printre spectatori s-a aflat și ministrul industriei de atunci, care a glumit, spunând că marca fabricii Mondial ar trebui să se schimbe, cu un cal în loc de elefant”, adaugă Luminița Wallner Bărbulescu.

Lugojul era acum o echipă cunoscută pe plan național, ziarele au scris pe larg despre ea, iar starea de sănătate a colonelului Kirculescu nu i-a mai permis să antreneze la acest nivel. El a fost înlocuit cu un alt fost ofițer de cavalerie – promoția 1938, pe nume Vlasov. Încă de la început, Vlasov a precizat faptul că a fost închis la Aiud, pentru ”spionaj în favoarea americanilor”, dar Marin Bărbulescu nu a considerat un impediment în vederea angajării.

S-a dovedit o mișcare inspirată, căci acesta era un antrenor valoros. Din păcate, pentru sportul hipic lugojean, și acesta a plecat, de data asta la Paris, unde avea rude.

Printre primii sportivi călăreți de la Lugoj s-au numărat Dumitru Tomescu, Victor Bălan (campion național la juniori), Aurel Radu, Takacs Dumitru, Ana Kloos, Dumitru Orha și Ghitta Kolaia. Ulterior, s-au remarcat campionii naționali Roxana Pandele, Stancovici, Norica Petric, Ligia și Cornel Ilin. Despre ultimii doi, am scris pe larg în paginile ”Redeșteptării”. Acestea sunt doar câteva nume, mulți alții luând locurile doi sau trei la concursuri desfășurate la Craiova, Iași, Cluj Napoca, Mangalia, București și Lugoj.

Facem mențiunea că Roxana Pandele, fiica profesorului Pandele din Lugoj, a fost campioană națională la dresaj.
Ca și realizare deosebită, trebuie amintită performanța Roxanei Bădulescu, care a devenit cam­pioană balcanică pe calul ”Pardon”, de la Centrul de Călărie din Lugoj.