Ultima oră

Bulza, satul construit pe aur şi antimoniu

Satul Bulza, cel mai izolat din estul judeţului Ti­miş, mai numără doar câteva suflete. Ma­jo­ritatea îşi aduc şi acum aminte de vechea mi­nă care funcţiona în apropierea localităţii. Era de aur şi antimoniu.

Ca să ajungi până la Bulza din Lugoj e cale lungă – peste 70 de kilometri. Că­tu­nul mai mumără câteva ca­se şi vreo 30 de suflete, însă are şanse să supravie­ţuias­că, pentru că tot mai mulţi lu­gojeni, timişoreni sau fă­ge­ţeni au început să-şi cum­pe­re imobile vechi sau lo­turi de teren, pe care să-şi ri­di­ce o casă de vacanţă. Dis­tanţa e lungă, deoarece Con­siliul Judeţean Timiş nu este în stare să facă acce­si­bil un drum de şase ki­lo­metri, prin pădure, din Groşi, comuna Margina. Ast­fel, pentru a ajunge la Bul­za, care face parte din aceeaşi unitate teritorială, trebuie să faci un ocol prin Birchiş, Căpâlnaş şi Că­pr­ioara din judeţul Arad, apoi pe un drum forestier, la rându-i foarte prost. Ca o ciu­­dăţenie, în sat e asfalt, pen­­­tru că e drum comunal şi Pri­­măria Margina a avut gri­jă să-l modernizeze.

Galerii vechi din perioada imperiului

Oamenii sunt mai mereu bu­curoşi de oaspeţi şi dis­puşi la vorbă. Aşa am aflat că lângă micul sat, până în urmă cu circa 50 de ani a funcţionat o mină de aur.

“Mina era pe o vale din a­pro­piere şi acum din ea se mai văd doar ruinele locului unde a fost spălătoria pentru metalul preţios extras de-a­colo. Ea a funcţionat de pe vre­mea imperiului austro – ungar, pentru că a prins-o şi bunicul meu. S-a închis la sfârşitul anilor `60, după ce un miner şi-a pierdut viaţa în interiorul ei. Unul dintre maiştrii care a intrat în ulti­mul şut, mi-a spus că gă­si­se­ră nişte galerii foarte vechi, lângă cea principală. Au vrut să le cerceteze fără a le arma şi pământul s-a sur­pat omorând minerul. A­re o cruce lângă fosta mină. Tot acest maistru mi-a spus că în capătul galeriei a ră­mas îngropat un filon de un metru şi jumătate de aur ”, ne-a spus Doru Cerean, lugojean care s-a născut şi a crescut la Bul­za.

Antimoniu, rar şi scump

Omul susţine că din acea mină se extrăgea şi anti­mo­niu, un metaloid rar şi … scump. “Antimoniul se a­sea­­mănă cu argintul şi se ex­trăgea de la Bulza. Avea for­ma unor foiţe. E posibil ca galeriile să fie chiar de pe vremea romanilor”, ne mai spune bărbatul.  Antimoniul este stibiul (Sb) de pe Ta­bloul lui Mendeleev şi este întrebuințat pentru rea­li­za­rea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică. Stibiul sub formă de combinații este cunoscut încă din antichitate. De­nu­mi­rea de stibiu provine de la romani, iar cea de an­ti­mo­niu provine de la alchimiști.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE