Baritonul lugojean Constantin Ursulescu, o stea a Operei din Cluj

Pentru unele personalităţi, Lugojul marchează doar începutul unei vieţi care s-a împlinit pe alte meleaguri. Aşa se explică de ce unii dintre cei născuţi în urbea de pe Timiş sunt mult mai bine cunoscuţi în oraşele de adopţie decât la ei acasă. Este şi cazul baritonului Constantin Ursulescu, unul dintre cei mai mari solişti ai Operei Române din Cluj, foarte puţin cunoscut în oraşul natal.

Destin artistic hotărât la Viena. Constantin Ursulescu s-a născut la Lugoj, la 13 noiembrie 1906. Din fragedă tinereţe, numele său este legat de corifeii muzicii lugojene din acea perioadă. A studiat cu marele Ion Vidu şi, îndemnat de tenorul Traian Grozăvescu, a mers la Cluj, la Conservator, unde îl are ca profesor pe Ionel Crişan. De la Cluj, lugojeanul Constantin Ursulescu pleacă, aidoma lui Grozăvescu, spre Vinea, unde îşi desăvârşeşte studiile în arta cântului, avându-l ca maestru pe marele tenor anglo-american Alfred Piccaver şi pe baritonul Hans Duhann. În autobiografia sa scoasă la lumină de muzicologul Constantin Tufan Stan, Ursulescu nota că întâlnirea cu cei doi maeştri ai muzicii i-a marcat drumul în viaţă. Hans Duhann i-ar fi spus atunci: “Dragă tinere, dumneata nu eşti tenor, ci bariton! Ştiu că prietenul meu Pickaver vrea să găsească un tenor dramatic, dar tu nu eşti. Dacă mă asculţi, vei face carieră frumoasă de bariton”. Şi aşa s-a întâmplat!

Peste 4.000 de sectacole la Opera din Cluj. Opera Română din Cluj, care a prins viaţă după Marea Unire, avea nevoie de cântăreţi de talie internaţională, iar tânărul bariton lugojean alege fără şovăire Opera din capitala Ardealului la întoarcerea de la studiile din străinătate. „La Opra din Cluj, în anul 1928, joacă primul său rol, Petro din opera O noapte în Granada, căruia i-a urmat o prodigioasă carieră artistică, însumând 64 de roluri şi peste 4.000 de spectacole”, consemna regretatul profesor Gheorghe Luchescu în a sa monografie „Lugojul cultural artistic”. Excela în rolul Iago din „Othello”, dar şi în interpretarea multor altor personaje, foarte diferite, de altfel, precum Rigoletto, Don Juan, Figaro, Evgheni Oneghin, Mefisto (din “Faust”, alt rol apreciat), Scarpia, Boris, Alexandru Lăpuşneanu (rol pentru care a primit Premiul Naţional de Creaţie în 1947), Igor, Contele Luna, Pană Lesnea, Germand, Janus etc.

Concurs de canto la Viena: primul din 500! Cum numele său se regăsea mereu pe afişul Operei din Cluj, lugojeanul Constantin Ursulescu a devenit cunoscut şi apreciat în toată Europa. Ziarul „Fruncea” din Timişoara scria despre el în 1930: „Constantin Ursulescu este un talent artistic desăvârşit. ”A câştigat Marele Premiu al Conscursului Internaţional de Canto desfăşurat la Viena, în anul 1933. Concursul, desfăşurat la Musikverein Sal a reunit peste 500 de concurenţi! Ca urmare a acestui succes, a concertat la Opera de Stat din Viena, dar şi pe scenele din Linz şi Graz. A susţinut concerte şi recitaluri la Londra, Viena, Belgrad, Zagreb, Szeged, Budapesta, Novi Sad, Subotica etc.

Refugiat la Timişoara cu Opera din Cluj. Prin Diktatul de la Viena, în anul 1940 Ardealul de Nord şi centrul său, oraşul Cluj, cu o importantă componentă de intelectualitate românescă, au trecut sub ocupaţia Ungariei. În acele împrejurări dramatice, Opera de Stat românească din Cluj, cu întreg ansamblul de solişti, instrumentişti ai orchestrei şi corpul de balet, s-au refugiat la Timişoara. Printre stelele Operei refugiate îl găsim şi pe Constantin Ursulescu, alături de fraţii Almăşanu, tenorul Carabiberi, sopranele Stela Simonetti şi Lya Hubic, precum şi dirijorul George Pavel. După război, cariera lugojeanului Ursulescu se amplifică cu succesele obţinute pe scena Atheneului Român, unde i-a avut ca pianişti acompaniatori pe Iosif Prunner şi Mircea Popa. Este angajat, în paralel, şi la Opera din Sibiu.

La Lugoj – concerte de binefacere, fără pretenţii financiare „Constantin Ursulescu a fost o personalitate a vieţii lirice din Cluj şi din întreaga ţară. Este de apreciat faptul că el venea la Lugoj de câte ori putea, adesea fără pretenţii financiare. Banii din concerte mergeau la donaţii, cum ar fi cele pentru pictura bisericii cu două turnuri. Cânta însoţit de Enea Borza, pianist din orchestra Operei Clujene. La Lugoj, l-au mai acompaniat, ca solişti vocali, Sofia Munteanu, iar ca pianişti – Heda Kloss şi Victor Marchievici. Cu prilejul sărbătoririi Unirii Principatelor, în 24 ianuarie 1938, pe scena Teatrului „Traian Grozăvescu”, Constantin Ursulescu a colaborat cu Muzica Militară a Regimentului 17 Infanterie. La serbarea comemorativă din 6 februarie 1938, la un deceniu de la moartea protopopului şi istoricului George Popovici, membru corespondent al Academiei Române, şi a lui Valeriu Branişte, baritonul Ursulescu a beneficiat de concursul Corului „Ion Vidu”. Aceste prezenţe au devenit foarte dese mai ales între anii 1940-1945, când Opera din Cluj, refugiată în Banat, avea stagiune permanentă cu Opera din Timişoara”, ne-a declarat muzicologul prof. dr. Constantin Stan Tufan.

Recunoştinţa lugojenilor: o placă memorială cu date greşite! După retragerea de pe scenă, Constantin Ursulescu devine profesor emerit de canto la Cluj. Culmea este că singura mărturie lugojeană, placa memoraială amplasată pe casa unde a văuzut lumina zilei, conţine data morţii scrisă greşit – 1998 în loc de 1988…