Vrei sa te feresti de parodontoza? Iata ce trebuie sa stii!

Boala parodontala, cunoscuta si sub denumirea de parodontoza, este o afectiune de tip inflamator a gingiei care se manifesta la nivelul tesuturilor de sustinere a dintilor pe arcada. Din pacate, aceasta boala tot mai des intalnita in tara noastra duce la pierderea dintilor prin distrugerea tesutului gingival si a celui osos responsabile cu sustinerea dintilor.

Cum se manifesta aceasta afectiune?

Primul semn dat de aceasta afectiune este inflamatia usoara a gingiei, cunoscuta si ca gingivita. In mod normal, gingiile sanatoase sunt ferme si de culoare roz pal, iar gingivita se manifesta prin modificarea acestor caracteristici: culoarea tesutului gingival va tinde spre rosu violaceu, iar gingia va deveni mai moale. Durerile isi fac aparitia, iar gingiile pot incepe sa sangereze chiar si la periajul atent cu o periuta cu peri moi.

Odata ce boala evolueaza spre structurile profunde, gingia va incepe sa se retraga de pe dinti, iar aparitia pungilor parodontale este iminenta. Aceste acumulari de infectie se formeaza intre os si dinte si acumuleaza tartru, bacterii si fragmente de os necrozat. Odata cu dezvoltarea acestor acumulari, dintii vor fi expulzati din alveolele dentare.

Cauzele bolii parodontale

Parodontoza apare, in special, din cauza formarii placii dentare (pelicula compusa in principal din bacterii). Aceasta pelicula se formeaza pe smaltul dintilor atunci cand zaharurile si amidonul din alimentele consumate interactioneaza cu bacteriile care se afla in cavitatea bucala.

In cazul in care ramane pe dinti mai mult de 2-3 zile, placa dentara se poate intari sub linia gingiei, formandu-se tartrul. Tartrul este foarte dificil de inlaturat prin metodele clasice de igiena orala si actioneaza ca un rezervor pentru bacterii. Tocmai de aceea, detartrajul este indicat imediat ce observi depuneri de tartru la baza dintilor tai.

Pe langa formarea placii bacteriene, parodontoza mai este favorizata si de factori precum:

– fumat, trauma ocluzala, edentatii, carii dentare, obiceiuri nesanatoase;

– stari fiziologice, precum pubertatea, sarcina, menstruatia, menopauza, utilizarea anticonceptionalelor;

– boli sistemice, printre care anemia, leucemia, diabetul zaharat, hipovitaminoza C si altele;

– tratamente medicamentoase utilizate in patologia cardiovasculara, epilepsie sau tratamente imunosupresoare.

Diagnosticarea

Diagnosticul de parodontoza poate veni in urma unui examen stomatologic. Specialistul constata existenta placii dentare si a tartrului si verifica daca exista sangerari ale tesuturilor. Pentru a determina gradul de deteriorare a tesutului gingival, specialistul poate folosi o sonda metalica pentru a masura adancimea canalului dintre dinti si gingii.

In decursul acestui proces, sonda va fi introdusa langa dinte, pe sub linia gingiei, in mai multe zone din cavitatea bucala. Aceste masuratori vor indica gradul de dezvoltare al bolii parodontale.

Preventie si tratare

Parodontoza este o afectiune stomatologica ce poate fi prevenita, fiind, de regula, rezultatul unei igiene orale deficitare. Astfel, periajul dentar corespunzator, folosirea atei dentare si curatari dentare profesionale efectuate in mod regulat te pot ajuta sa eviti aceasta afectiune cu urmari serioase.

Atunci cand constati semne de deteriorare a tesutului gingival, cea mai buna recomandare este sa programezi cat mai repede o consultatie in cadrul unui cabinet stomatologic. Cu cat actionezi mai din timp, cu atat ai mai multe sanse de a remedia deteriorarile produse de parodontoza.

Tratamentele acestei afectiuni sunt complexe si urmaresc, in prima instanta, incetinirea dezvoltarii acestei afectiuni. In functie de stadiul in care a avansat parodontoza, insa, se vor impune tratamente chirurgicale (cazuri extreme, evolutie foarte avansata) sau vor fi suficiente cele nechirurgicale.

Tratamentul nechirurgical presupune proceduri mai putin invazive, precum:

– detartrajul: procedura ce elimina tartrul si bacteriile de la suprafata dintelui si de sub gingie;

– netezirea radiculara: nivelarea suprafetelor radacinilor dintilor pentru a reduce depunerea ulterioara a tartrului;

– folosirea antibioticelor: apa de gura antibacteriana sau substante antibiotice care se introduc in spatiul dintre dinti si gingii sau in cavitatile ramase in urma curatarii in profunzime a tesutului gingval.