VIDEO! O sută de ani de la moartea unui prieten al Lugojului – marele aviator Aurel Vlaicu

Acum 100 de ani, la 13 septembrie 1913, marele aviator şi inventator român Aurel Vlaicu, unul din pionierii aviaţiei mondiale, şi-a sfârşit viaţa pe când încerca să treacă peste vârfurile Munţilor Carpaţi.

Deşi nu şi-a împlinit visul de a deveni „vulturul Carpaţilor”, Vlaicu a rămas totuşi în memoria lugojenilor prin istoricul său zbor de pe Câmpia Libertăţii, din 21 iulie 1912, zbor la care a asistat o impresionantă mulţime de peste 6.000 de persoane. De altfel, un liceu din oraş poartă în prezent numele. La rândul lui, Vlaicu a avut strânse relaţii de amiciţie cu lugojeni de vază, precum viitorul prefect George Dobrin ori Dominic Raţiu, directorul Băncii Albina.

Mai puţină lume ştie că marele aviator a avut strînse relaţii de prietenie cu pictorul academic Virgil Simonescu, o mare personalitate a Lugojului, alături de care studiase la Orăştie, Sibiu şi Munchen. În perioada în care avea mare nevoie de bani pentru continuarea contrucţiei aeroplanelor sale, Vlaicu a găsit în Simonescu un sponsor de încredere, care l-a ajutat cu bani. Această relaţie se vede şi dintr-o scrisoare publicată la 1919, la şase ani după moartea aviatorului: „Frate Simonescule! Abia m’a găsit epistola ta. Eu sunt deja dela 1 septembrie în fabrica de automobile al lui Opel în Rüsselsheim (…). Acum vreau să mă apuc de maşina de zburat. Fabricantul (Oskar Ursinus, n.n.) e prieten cu mine, el mi-ar da parale să fac maşina, dar eu mai bucuros aş da invenţia Ţării Româneşti. Vezi de îmi recomandă pe cineva cu parale ori fă-mi o legătură bună. Altfel pun Nemţii mâna pe invenţie şi tu ştii bine că o invenţie mai ideală şi mai folositoare ca maşina de zburat nu este. (…) Mi-ar plăcea dacă te-ai ocupa şi tu mai mult cu maşina de zburat, barem să-mi ajuţi ceva, că tu ai putea să-mi ajuţi. Tu ştii că eu numai pentru ea trăesc şi trebuie să o fac. (…) Dacă mergi la Paris, caută pe Vuia şi spune-i de mine. Aş vrea să fac legături cu el să îl mai întreb despre aeroplanele franţuzeşti. Scrie-mi mai multe”.

Vlaicu, sosit la Lugoj ca vedetă sportivă intenaţională

Desigur, evenimentul care l-a legat cel mai mult pe Vlaicu de oraşul nostru a fost istoricul său zbor din 21 iulie 1912 de la Lugoj. Trebuie spus că Vlaicu a sosit la noi ca o vedetă sportivă internaţională (tocmai câştigase Premiul I la mitingul aviatic de la Aspern – Austria), plus că „maşina de zburat” cu care venise era o super-tehnologie de ultimă oră. Marea majoritate a publicului (peste 6.000 de oameni, conform relatărilor de epocă din ziarul „Drapelul”) vedea pentru prima dată în viaţă un avion. Conform aceluiaşi ziar, zborul lui Vlaicu de la Lugoj a durat exact 41 de minute. Ruta aleasă a fost Câmpia Libertăţii – Dealul Viilor, până sus la Bisericuţa Grofului, Drumul Tapiei, albia Timişului, Coştei şi retur, în total 75 de kilometri. Vlaicu a păstrat o înălţime de zbor de 400 de metri, pentru a fi văzut şi a saluta publicul foarte entuziasmat.

Zbor umanitar la Lugoj: toate încasările au revenit victimelor inundaţiilor din 1912

„Ţâşneşte sus la 400 m şi de acolo în mişcare şerpie îşi pleacă de trei ori maşina înainte în semn de salutare a publicului, care izbucneşte în urale vijelioase. După acest salut, esecută cel mai grandios viraj. După aterizare, în mijlocul entuziasmului general, fetiţa drăgălaşă a advocatului Dr. G. Dobrin, Elenuţa, îmbrăcată într’un mândru costum naţional, predă celebrului aviator, o cunună de lauri de argint purtând inscripţia «Lui Vlaicu, Cuceritorul Văzduhului, Femeile Române din Lugoj 1912»”. Vlaicu a fost primit cu mare emoţie şi de femeile lugojene, care îl vedeau ca pe un cavaler al aerului.

De altfel, după zbor, la ora 20,30, a avut loc o aşa-numită „convenire socială împreunată cu dans” la Concordia, unde Vlaicu a încântat cu şarmul său femeile lugojene. Aici, au cântat corul lui Vidu şi Reuniunea de cântări „Lira”. Zborul lui Vlaicu a fost organizat ca un spectacol, cu bilete de intrare, pe categorii – în loja amenajată pe Câmpia Libertăţii, apoi cele de clasa I, II şi… „pentru ţărani”. Alt fapt mai puţin cunoscut este că zborul lui acrobatic a avut şi caracter umanitar, încasările din taxa de intrare fiind acordate sinistraţilor rămaşi în urma inundaţiilor catastrofale din acel an.