Vector Ponta în graficul politic

Alegerile pentru Parlamentul European s-au încheiat şi din alaiul celor 580 de candidaţi dornici să ajungă la Bruxelles, doar 32 au reuşit acest lucru, pentru că… nu-i aşa, urna cerne turma. Campania electorală lipsită de elan şi mai ales de substanţă europeană anticipa obţinerea de rezultate mediocre la toate formaţiunile politice.

Alianţa PSD-UNPR-PC cu 37% din totalul de voturi e jupânul absolut. Are sacii în căruţă şi călăreşte toţi caii. Mircea Diaconu este desigur, marea surpriză a acestor alegeri. Un independent a adunat mai multe voturi decât unele partide, ceea ce nu este un lucru obişnuit şi nici la îndemâna oricui. Agăţat de clanţa uşii UE, actorul va juca timp de cinci ani, pe marea scenă europeană, rolul cetăţenului turmentat de putere. Ceilalţi figuranţi politici, anesteziaţi sau sedaţi, aşteaptă ca timpul să le cicatrizeze rănile. Doar Crin Antonescu, fixat în registrul retoric, plin de fiţe şi orgolii, departe de realitate şi lipsit de consecvenţă, se pregăteşte să se sinucidă politic. Bănuiesc că nu va fi lăsat, şi la rugăminţile fierbinţi ale liberalilor din lumea întreagă, va fi repus în fotoliul din care tocmai se preface că vrea să se ridice. Crinul ăsta vestejit s-a chinuit câţiva ani să pună gulerelor albe, cravată roşie şi dacă nu a reuşit, acum încearcă să scoată partidul de pe scena politică. Ce o fi în capul liberalilor nu ştiu, dar cu siguranţă, creier nu. Dacă nu se găseşte nimeni să ia lopata din mâna groparului Adormescupevecie, ăsta vă înmormântează neicuşorilor, iar mortul de la groapă nu se mai întoarce, puicuşorilor! Campionul nesimţirii, Tăriceanu se crede Calul Troian, dar toată lumea ştie că e doar un Măgar Dâmboviţean. Artificierul Băsescu pune dinamită şi aprinde fitile sub scaunul care în toamnă va fi scos la prezidenţiale. Electoratul de serviciu, după ce s-a învârtit în jurul urnelor precum un titirez magnetic, intră din nou în depresie, şi până la următoarele alegeri îi vom auzi bocetul post-electoral.

Vector Ponta, pornit din sistemul de coordonate polare pesediste spre un sens şi un punct cotrocean, este bine reprezentat în graficul politic. Totuşi, dacă dreapta reuşeşte să se regrupeze în următoarea lună şi să ajungă şi la un consens cu privire la un candidat comun, s-ar putea ca în toamnă, Ponta să nu mai poată exclama: Daciana, dragostea mea! Să nu uităm că doar vreo două milioane de buni români i-au votat alianţa şi asta e cam tot ce poate da PSD-ul la ora actuală. Ce ne facem Victoraş, dacă se trezesc din amorţire celelalte milioane care nu au fost la vot?

Dar nu vă faceţi griji dragi tovarăşi şi prieteni, gena dominantă a acestui popor e roşie! Falanga marxistă va înfiera cu mânie proletară orice tentativă de mai bine, iar noi ne vom face veacul după bunul ei plac. Coana Europa a luat-o şi ea în freză. Băieţii răi scot bătrâna doamnă la înviorare politică. Numărul parlamentarilor europeni proveniţi din partide antieuropene sau de extremă stângă a crescut vertiginos. Situaţia nu este chiar disperată pentru că ei fac parte dintr-un spectru foarte larg, al eşichierului politic, cu viziuni mult diferite, ceea ce nu le va permite să se constituie într-o mare alianţă. Totuşi, ei există! Ce a fost am văzut, ce va fi vom vedea iar eu, întorcându-mă cu gândul în urbea mea natală, trec Timişul, pe noul pod proaspăt eliberat din campania electorală, nepolitizat, fără aplaudaci de serviciu înşiraţi de-a lungul lui, fără răţuşte de plastic sub el, mândru

şi totodată îngrijorat că sunt lugojan.