Ușor cu pianul pe scări, domnilor!

“Toată lumea vrea să vor­beas­că, nimeni nu vrea să asculte. Toți vor să fie auziți, nimeni nu vrea să învețe ni­mic, din greșeli” spunea a­na­listul ameri­can Frank Luntz, la începutul anului, despre peisajul pre-electoral din SUA. Cred că domnul Luntz s-ar vindeca de pesimismul său față de politica a­me­ri­ca­nă dacă ar vedea campaniile din România de azi, inclusiv cele de la nivel local.




Măcar la începutul anilor ’90, după 50 de ani de comunism, erau de înțeles atari ră­buf­niri. Dar, după trei de­ce­nii de democrație, în loc să ne cizelăm, să devenim mai europeni în spirit, re­gre­săm tot mai mult, alunecând, vorba lui Băsescu, pe ”centura po­li­ti­cii”, populată cu personaje de mahala. Odată la patru ani, o apocalipsă se abate asupra Lugojului. Un potop de vorbe grele o­tră­vește spațiul public, în timp ce oamenii de rând se simt luați ostatici într-o bătălie care nu este a lor.

Nici nu am intrat în campanie și primele ”salve de tun” s-au făcut auzite: acu­za­ții, ata­curi la persoană, limbaj grobian. Nimic despre cri­za care va veni, despre ce măsuri de prevenție se pot lua la nivel local. Nu mai vrem să știm nici de umilință, nici de sme­re­nie, nici de recu­noaș­te­rea gre­șelilor, care pot fi lesne scuzate printr-un simplu mesaj de iertare, rostit în spațiul public.

Cunosc personal cazul unui primar din Danemarca. În orășelul pe care cu onor îl conducea, unei imigrante i s-a refuzat accesul la centrul de refugiați. Femeia a fost ne­voi­tă să doarmă o noapte în aer liber. A făcut recla­mație, legea i-a dat dreptate, iar primarul și-a cerut scuze pentru inconvenientul creat. Deși greșeala a aparținut subalternilor, el și-a dat demisia din funcție. Calm și relaxat, a plecat cu se­ni­nătate, deși se putea disculpa foarte ușor. La noi, în patria celor care se agață cu disperare de scaun, un astfel de om ar fi catalogat drept ”fraier”.

Alegerile sunt despre spe­ran­ță și schimbare, spunea același analist american. Ce nu înțeleg politicienii români (de la toate nivelurile) este că ceea ce plantăm acum, în aceste campanii grobiene, vom cule­ge mai târziu, când generațiile de mâine nu vor mai ști că au exis­tat, pe lu­mea asta, și ”po­le­mici cordiale”, în care opo­nenți cu idei diferite, puse în slujba binelui comun, să se respecte reciproc.

Privind circul de azi, copiii asociază automat politica cu vulgarul, învață că persoanele care nu sunt de acord cu ei sunt răi sau distructivi, iar opiniile lor trebuie ignorate sau reduse la tăcere. Credeți că fenomenul de bullying, hărțuirea din mediul virtual sau din lumea reală, nu au legătură cu violen­ța dezbaterilor de la televizor sau de pe rețelele de sociali­zare? Mai ales că actuala cam­pa­nie pentru locale, des­­fă­­șurată în condiții de pandemie, va inflama spiritele în special în spațiul on-line, unde oricine poate posta orice, sub masca anonimatului!

Ca jurnalist martor la toate campaniile democratice de la Lugoj, începând cu localele din 1992, aș lansa un apel că­tre politicienii locali: faceți un armistițiu în postul de Sfânta Maria, renunțați la limbajul violent și reveniți cu calm la argumente. Mergeți pe mo­bili­­za­rea, și nu pe isterizarea electoratului. Nu de alta, dar oamenii au și așa destule pe cap: pandemia, școala și serviciul incerte, reduceri de salarii, reducerea locurilor de muncă și criza care va veni. Ușor cu pianul pe scări, domnilor!