“Toată lumea vrea să vorbească, nimeni nu vrea să asculte. Toți vor să fie auziți, nimeni nu vrea să învețe nimic, din greșeli” spunea analistul american Frank Luntz, la începutul anului, despre peisajul pre-electoral din SUA. Cred că domnul Luntz s-ar vindeca de pesimismul său față de politica americană dacă ar vedea campaniile din România de azi, inclusiv cele de la nivel local.
Măcar la începutul anilor ’90, după 50 de ani de comunism, erau de înțeles atari răbufniri. Dar, după trei decenii de democrație, în loc să ne cizelăm, să devenim mai europeni în spirit, regresăm tot mai mult, alunecând, vorba lui Băsescu, pe ”centura politicii”, populată cu personaje de mahala. Odată la patru ani, o apocalipsă se abate asupra Lugojului. Un potop de vorbe grele otrăvește spațiul public, în timp ce oamenii de rând se simt luați ostatici într-o bătălie care nu este a lor.
Nici nu am intrat în campanie și primele ”salve de tun” s-au făcut auzite: acuzații, atacuri la persoană, limbaj grobian. Nimic despre criza care va veni, despre ce măsuri de prevenție se pot lua la nivel local. Nu mai vrem să știm nici de umilință, nici de smerenie, nici de recunoașterea greșelilor, care pot fi lesne scuzate printr-un simplu mesaj de iertare, rostit în spațiul public.
Cunosc personal cazul unui primar din Danemarca. În orășelul pe care cu onor îl conducea, unei imigrante i s-a refuzat accesul la centrul de refugiați. Femeia a fost nevoită să doarmă o noapte în aer liber. A făcut reclamație, legea i-a dat dreptate, iar primarul și-a cerut scuze pentru inconvenientul creat. Deși greșeala a aparținut subalternilor, el și-a dat demisia din funcție. Calm și relaxat, a plecat cu seninătate, deși se putea disculpa foarte ușor. La noi, în patria celor care se agață cu disperare de scaun, un astfel de om ar fi catalogat drept ”fraier”.
Alegerile sunt despre speranță și schimbare, spunea același analist american. Ce nu înțeleg politicienii români (de la toate nivelurile) este că ceea ce plantăm acum, în aceste campanii grobiene, vom culege mai târziu, când generațiile de mâine nu vor mai ști că au existat, pe lumea asta, și ”polemici cordiale”, în care oponenți cu idei diferite, puse în slujba binelui comun, să se respecte reciproc.
Privind circul de azi, copiii asociază automat politica cu vulgarul, învață că persoanele care nu sunt de acord cu ei sunt răi sau distructivi, iar opiniile lor trebuie ignorate sau reduse la tăcere. Credeți că fenomenul de bullying, hărțuirea din mediul virtual sau din lumea reală, nu au legătură cu violența dezbaterilor de la televizor sau de pe rețelele de socializare? Mai ales că actuala campanie pentru locale, desfășurată în condiții de pandemie, va inflama spiritele în special în spațiul on-line, unde oricine poate posta orice, sub masca anonimatului!
Ca jurnalist martor la toate campaniile democratice de la Lugoj, începând cu localele din 1992, aș lansa un apel către politicienii locali: faceți un armistițiu în postul de Sfânta Maria, renunțați la limbajul violent și reveniți cu calm la argumente. Mergeți pe mobilizarea, și nu pe isterizarea electoratului. Nu de alta, dar oamenii au și așa destule pe cap: pandemia, școala și serviciul incerte, reduceri de salarii, reducerea locurilor de muncă și criza care va veni. Ușor cu pianul pe scări, domnilor!