Conducerea Colegiului Tehnic „Valeriu Branişte” nu mai ştie ce metode să folosească ca să îi împiedice pe elevi să chiulească. Deşi există o firmă de pază care are grijă ca elevii să nu poată ieşi din instituţie fără aprobare, tinerii au găsit soluţii: au sărit gardul din spatele liceului, care are doi metri şi pe deasupra, este asigurat cu sârmă ghimpată şi bucăţi de sticlă.
Văzând că nici sârma ghimpată şi nici bucăţile de sticlă nu îi sperie pe copii, reprezentanţii liceului au hotârât să pună vaselină pe gard, crezând că aşa vor reuşi să stopeze fenomenul.
„Am luat două tuburi de vaselină şi am întins-o pe gard. Ne-am gândit că poate dacă se murdăresc, nu o să se mai gândească să chiulească. Ei nu pot să înţeleagă că nu au voie să sară gardul. Deşi este stipulat în regulamentul de ordine interioară, li se atrage atenţia în permanenţă asupra faptului că nu au voie şi se expun riscurilor, aceştia se pare că nu pricep. Cel mai important pentru noi este că se expun riscurilor, pot să-şi rupă coloana sau cine ştie cu ce alte probleme se pot alege. Am încercat toate variantele posibile, însă, gardul fiind aşa înalt şi vechi, nu suportă supraînălţare, să spunem că mai punem câteva rânduri de cărămizi. Culmea este că anul trecut am prins o fată care a sărit gardul, un gard de doi metri”, ne-a declarat directoarea Colegiului Tehnic „Valeriu Branişte”, prof. Silvia Pop.
Cu toate acestea, elevii au reuşit să chiulească chiar şi cu riscul de a se murdări cu vaselină.
„Se pare că nici vaselina nu a avut efect, pentru că au preferat să-şi pună haina pe gard, să o murdărească şi să o lase acolo doar ca să-şi atingă scopul, acela de a chiuli. Începând din acest an şcolar, avem şase clase de la Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu” şi am înţeles că mai mult din elevii lor sunt cei care sar gardul. Nu spun că ai noştri nu sar, fenomenul era şi anul trecut, însă nu de aşa mare amploare”, a mai adăugat prof. Silvia Pop.
Colegiul Tehnic „Valeriu Branişte” este liceul cu cei mai mulţi elevi absenţi din Lugoj. Aceştia au adunat în doar două săptămâni, din 15 septembrie de când a început şcoala şi până la sfârşitul lunii, 1.827 de absenţe (806 elevi înscrişi), dintre care 840 sunt nemotivate.
Ce situatie jenanta! Nu cu vaselina se tin copiii in scoli!
Tu de ce dracului ocupi inca functia de director??? Absenteismul in scoli e din cauza voastra, dragi „profesori”! Din cauza voastra orele sunt plictisitoare, din cauza voastra acesti copii nu vor avea parte de viitorul dorit. Iti doresc, doamna director, sa scrii istorie cu acest gest de neuitat, care demonstreaza tactul pedagogic, spiritul managerial si evident respectul debordant pentru acesti copii. Daca asta inseamna pentru tine o solutie, Dumnezo cu mila!
Silvia Pop – directoarea vaselina
„Doamne ajuta!”,
Un spirit INCA tanar!
educatie cu vaselina?asta se poarta la vlaicu….profesorii de la vlaicu nu se duc sa isi faca orele la textil,pentru ca nu-i controleaza nimeni.A ajuns ”lupul si lupoaica” paznici la „”oi””.Asta invatamint in Lugoj,cu vaselina si fara directori !
Nu e in regula cu cineva care sare gardul: asta e treaba de hoti si infractori! Eu nu gasesc mare vina la directoare sau la profi! Vaselina au pus-o ca sa nu sara nimeni gardul si atat. Ce e rau in asta? E o idee chiar buna! Cine pofteste sa plece sa iese pe poarta sau sa nu mai vina deloc la scoala, daca nu le convine!
Vad ca uni condamna directoarea, de parca e vinovata ca nu le-a montat niste scari la garduri pentru ca loazele sa poata escalada gard cu usurinta. Ce lume nebuna, nebuna …
Prea ușor dați vina doar pe profesori dragi părinți. Cereți profesorilor care stau cu copii voștri să zicem șase ore pe zi, să facă ce nu sunteți voi în stare și anume să vă EDUCAȚI COPIII. Aflați o noutate probabil, EDUCAȚIA se face în primul rând acasă (ăia șapte ani, care de fapt sunt vreo 20). La școală copii sunt trimiși în primul rând pentru a fi ÎNVĂȚATI diferite materii. Dacă bineînțeles există și interes.
Și să nu uit, să nu credeți cumva că sunt profesor. Nici pe departe. S-a ajuns în situația asta din cauza întregii societăți în care trăim și a celor care ne conduc cu atâta pricepere. Dar aste e altă poveste…