Unde greşim atunci când comunicăm cu copilul nostru?

1. Generalizăm, îi reproşăm ce ne deranjează în general la comportamentul lui.

Ex.: ”tu întotdeauna”, ”tu niciodată…”, ”nici nu înveţi, nici nu ajuţi în casă, nu faci nimic!”.

2. Criticăm copilul în loc să-i criticăm comportamentul. Exemplu: ”Eşti un leneş!” în loc de ”Nu ţi-ai făcut treaba şi nici măcar nu ţi-ai făcut patul”.
3. Ne enervăm, ridicăm vocea, strigăm la copil pentru a ne face auziţi.
4. Acuzăm, învinuim, insultăm copilul, îl facem de ruşine, îl ameninţăm, îi reproşăm, îl umilim, îl ridiculizăm. Exemplu: ”mă vei termina”, ”prostii, nu ştii ce vorbeşti…”.
5. Facem presupuneri, ghicim: ”eu ştiu că tu…” sau ”ceea ce vrei tu este să…”.
6. Suntem ironici: ”până şi tu ai putut să o faci”.
7. Ne gândim la altceva (exemplu: ”ce să fac de mâncare, ce trebuie să cumpăr, ce am făcut la serviciu” etc.).
8. Facem două lucruri în acelaşi timp: vorbim cu copilul şi gătim, citim ziarului, ne uităm la televizor etc.
9. Nu suntem atenţi la ceea ce ne spune copilul.
10. Nu avem răbdare să ascultăm până la capăt.

Este important ca, atunci când dorim să-i comunicăm ceva copilului (de exemplu un comportament de-al său care ne deranjează) să:

1. Îi spunem clar motivul pentru care vrem să vorbim cu el, ce anume ne îngrijorează şi ce vrem să facă în continuare.
2. Vorbim despre o singură problemă de comportament.
3. Ne centrăm pe situaţia prezentă. Vorbim despre comportamentul care ne deranjează acum, în prezent.
4. Spunem copilului si îi explicăm cum ne face să ne simţim comportamentul lui: de exemplu: ”atunci când tu întârzii şi nu mă anunţi eu sunt îngrijorată. Mi-ar plăcea să ….”
5. Verificăm dacă am fost înţeleşi de copil.
6. Încurajăm copilul să-şi exprime punctul de vedere sau opinia.
7. Adresăm întrebări potrivite!
8. Folosim propoziţii deschise care invită la dialog .
9. Folosim un limbaj simplu şi cald.
10. Încercăm să-i vorbim despre experienţe personale, similare cu ale lui.
11. Creăm o atmosferă în care copilul să se simtă confortabil!