- Generalizăm, îi reproşăm ce ne deranjează în general la comportamentul lui.
Ex.: ”tu întotdeauna”, ”tu niciodată…”, ”nici nu înveţi, nici nu ajuţi în casă, nu faci nimic!”.
- Criticăm copilul în loc să-i criticăm comportamentul. Exemplu: ”Eşti un leneş!” în loc de ”Nu ţi-ai făcut treaba şi nici măcar nu ţi-ai făcut patul”.
- Ne enervăm, ridicăm vocea, strigăm la copil pentru a ne face auziţi.
- Acuzăm, învinuim, insultăm copilul, îl facem de ruşine, îl ameninţăm, îi reproşăm, îl umilim, îl ridiculizăm. Exemplu: ”mă vei termina”, ”prostii, nu ştii ce vorbeşti…”.
- Facem presupuneri, ghicim: ”eu ştiu că tu…” sau ”ceea ce vrei tu este să…”.
- Suntem ironici: ”până şi tu ai putut să o faci”.
- Ne gândim la altceva (exemplu: ”ce să fac de mâncare, ce trebuie să cumpăr, ce am făcut la serviciu” etc.).
- Facem două lucruri în acelaşi timp: vorbim cu copilul şi gătim, citim ziarului, ne uităm la televizor etc.
- Nu suntem atenţi la ceea ce ne spune copilul.
- Nu avem răbdare să ascultăm până la capăt.
Este important ca, atunci când dorim să-i comunicăm ceva copilului (de exemplu un comportament de-al său care ne deranjează) să:
- Îi spunem clar motivul pentru care vrem să vorbim cu el, ce anume ne îngrijorează şi ce vrem să facă în continuare.
- Vorbim despre o singură problemă de comportament.
- Ne centrăm pe situaţia prezentă. Vorbim despre comportamentul care ne deranjează acum, în prezent.
- Spunem copilului si îi explicăm cum ne face să ne simţim comportamentul lui: de exemplu: ”atunci când tu întârzii şi nu mă anunţi eu sunt îngrijorată. Mi-ar plăcea să ….”
- Verificăm dacă am fost înţeleşi de copil.
- Încurajăm copilul să-şi exprime punctul de vedere sau opinia.
- Adresăm întrebări potrivite!
- Folosim propoziţii deschise care invită la dialog .
- Folosim un limbaj simplu şi cald.
- Încercăm să-i vorbim despre experienţe personale, similare cu ale lui.
- Creăm o atmosferă în care copilul să se simtă confortabil!