Un profesor din Lugoj, inventator al planşetei de desen

Eugeniu Dublea, artist plastic din Lugoj, profesor şi colaborator la presa culturală a vremii, ar rămâne până în ziua de astăzi un ilustru anonim dacă numele său nu ar fi legat de două invenţii importante.

Este vorba despre planşeta de desen şi despre perspectivograf ul sau perspectograf, un instrument cu care se realizează transpunerea în perspectivă a unui obiect. Cele două invenţii au fost plăsmuite la Lugoj.

Artistul Eugeniu Dublea a trăit doar 46 de ani, iar scurta sa viaţă a fost supusă unor mari încercări. A văzut lumina zilei în anul 1910 şi s-a stins în 1956. A prins cele două Războaie mondiale, dar şi instaurarea regimului stalinist în anii ’50. Deşi a trăit în vremuri potrivnice, Dublea, care a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, a lăsat în urma sa nu numai o serie de tablouri inspirate, ci şi două invenţii de care nu s-a putut bucura. Stabilit în 1939 la Lugoj, unde a primit un post de profesor la Liceul „Coriolan Brediceanu”, Dublea a găsit răgazul să pună la punct două invenţii despre care s-a vorbit foarte puţin.

Perspectivograful, o altă invenţie cu aplicaţie largă

Regretatul critic de artă Deliu Petroiu din Timişoara scria în 1967 că Dublea era preocupat de poziţia incomodă pe care graficienii şi desenatorii o resimţeau atunci când petreceau mult timp în faţa coalei de hârtie. Aşa că a imaginat o „planşetă practică de desen”, cu calităţi ergonomice şi elemente mobile care se puteau ajusta. De asemenea, Dublea a inventat perspectivometrul, un dispozitiv care realizează transpunerea în perspectivă a unui obiect, adică translaţia de la tridimensional, la două dimensiuni. E vorba despre reproducerea cu exactitate a unui obiect, aşa cum este perceput de ochiul uman. Deşi pornite din preocupările sale artistice, ambele invenţii ale lui Dublea şi-au găsit aplicaţii în multe alte domenii, de la munca de proiectare la arhitectură.

Invitat la Expoziţia Internaţională de la Bruxelles

Pentru Eugeniu Dublea, Lugojul a oferit mediul care l-a stimulat în activitatea sa creatoare, însă el nu s-a putut rupe de contextul general al tragediilor prin care trecea România acelor ani. În anul 1947, ca urmare a celor două invenţii, Dublea a fost invitat la Expoziţia Internaţională care avea loc la Bruxelles, însă, ca modest profesor şi în condiţiile unei societăţi din ce în ce mai restrictive, nu a putut participa. Poate că Dublea a rata în acest moment şansa vieţii sale. Ne putem întreba oare care ar fi fost recunoaşterea internaţională de care s-ar fi bucurat profesorul lugojean dacă ar fi reuşit să ajungă la Bruxelles? Şi cum s-ar fi dezvoltat cariera sa ulterioară dacă ar fi răspuns unei invitaţii de a rămâne în Occident şi de a continua să lucreze acolo, în condiţii de libertate? Desigur, din perspectiva timpului, aceste întrebări rămân fără răspuns…

Pictură, grafică şi linogravură, acestea sunt domeniile artistice în care s-a exprimat Eugeniu Dublea de-a lungul anilor săi creativi de la Lugoj. “Pictura sa e strucurată pe un desen robust, pregnant şi pe o cromatică funcţională în raport cu plasticităţile culorilor locale. Peisajele reţin repere de spaţiu şi de formă ale locurilor, cărora le dezvăluie soliditatea arhitecturală, impresia de bastioane ridicate împotriva timpului, cum ar fi Biserica din Gurasada sau Piaţă din Braşov”, spune prof. dr. Ioan Iovan, crotic de artă. Dublea impresionează şi azi prin portretele sale („Cap de copil”, „Portret de ţăran”) dar şi prin desenele sale expresive, bine articulate – „Rechiziţia de cai”, „Amurg pe Mureş”, „Întoarcerea de la muncă” etc. La fel de robuste sunt şi linogravurile sale, precum „Moară părăsită”, „Pod peste Timiş”, „Biserica din Densuş” etc. În afara invenţiilor sale, şi aceastea prea puţin cunoscute, artistul Eugeniu Dublea nu a mai lăsat practic nici o urmă a trecerii sale prin Lugoj.