Un lugojean are cu ce să scrie. Are o colecţie de peste 800 de pixuri

Ciprian Sârghe a ridicat banalele ustensile de scris la rang de obiecte de colecţie.

Ciprian vede în fiecare pix ceva interesant şi care merită a fi păstrat. „Pasiunea mea a pornit în anul 2001. În acel an eram în armată, iar colonelul m-a pus să scriu ceva în registru. Era chiar de Ziua României şi mi-a dat un pix cu pastă mai bună, care avea imprimat pe el steagul României. De atunci, am tot adunat la ele, azi unul, mâine altul şi tot aşa. Când am plecat din armată adunasem 11 pixuri, iar acum am peste 800 în colecţie, spune Ciprian Sârghe.

Unelte de scris artizanale şi inedite

Colecţia sa este plină de unelte de scris inedite: un pix rusesc de la jumătatea anilor ’60, cu cadrane pe care se puteau regăsi ziua, luna şi anul, pixuri vechi, din lemn lăcuit, altele făcute tot din lemn, prin mijloace artizanale sau la strung, alături de mărci consacrate precum „Rotring”, „Marchisa”, „Senator”, „Diplomat”, „Romus”, „Dante – UK” etc. Ciprian Sârghe este deschis la schimburi, pentru a-şi lărgi colecţia, însă potenţialele oferte nu l-au impresionat. „Am intrat pe net şi am văzut cam ce au alţi colecţionari din ţară, însă nu am fost prea încântat. Tot pe net am mai văzut un colecţionar, agent de poliţie din Târgu Mureş, care avea vreo 400 de pixuri. Eu am dublu şi cred că majoritatea sunt peste ce a adunat el”, adaugă Sârghe.

Cel mai scump pix – un „Diplomat” de 1.600.000 de lei vechi

Lugojeanul mai colecţionează suporturi cu magnet reglabile pentru birou, dar şi stilouri chinezeşti din anii 80, majoritatea păstrate în cutiile originale, ceea ce le sporeşte mult valoarea de colecţie. Colecţia e ordonată după materialul din care sunt confecţionate pixurile: metal, aluminiu, plexiglas, lemn. Pixurile vechi sunt păstrate cu pasta originală, chiar dacă ele nu mai scris de atâta timp. Înlocuirea pastei ar însemna renunţarea la o „piesă” în original, ceea ce un colecţionar adevărat nu face niciodată. Dintre mărcile româneşti devenite rarităţi în ziua de azi, Flaro Sibiu este cea mai cunoscută, iar Ciprian are câteva piese în colecţie păstrate în cutiile cu care au fost cumpărate. Cel mai scump pix din colecţie cumpărat din ţară este un „Diplomat”, achiziţionat cu 1.600.000 de lei (înainte de apariţia leului „nou”), iar de peste hotare, un pix adus din Germania, care a costat la vremea sa 50 de mărci.

Pix cu pasta în zece culori

Unele pixuri, fabricate prin anii ’70-’80, sunt adevărate diorame în miniatură: colecţia cuprinde 10-15 modele cu cameră umplută cu lichid şi „fereastră” prin care circulă diverse vehicule, vapoare etc. Un alt principiu de ordonare a colecţiei este după numărul de culori (roşu, verde, albastru, negru), cel mai bogat la acest capitol fiind un pix „Felicitas” adus din Spania şi care scrie în zece culori. O combinaţie rară prezintă un pix „Rotring”, care are pastă roşie, pastă neagră şi creion de 0,5 ce pot fi acţionate succesiv. De altfel, al treilea criteriu de ordonare a colecţiei este mecanismul de acţionare a pastei.

Tot felul de „ciudăţenii”: pixul vorbitor, pix cu briceag, pix-radio şi lanternă!

Pixurile lui Ciprian au toate formele imaginabile: tub de pastă de dinţi, ruj de buze, rulete, agrafă de păr, pix cu cap de păpuşă, pixuri fabricate în România înainte de ’89, în formă de pană etc. Există şi unelte de scris… multifuncţionale, precum pixuri cu tabla înmulţirii (fabricate în China), pixuri cu ceas sau cu calculator, pix cu… radio şi căşti, precum şi pixuri tip breloc. Culmea multifuncţionalităţii este un pix cu pastă, lanternă şi… briceag. Pixul magnetic, ca magneţii de frigider, stă alături de un pix… vorbitor, care îţi spune câteva cuvinte în nemţeşte atunci când acţionezi pasta. Din Praga, Capitala Cehiei, Ciprian şi-a adus un pix de purtat la gât, iar din magazinele noastre de artizanat, şi-a procurat un pix în formă de şarpe, cu coada din mici segmente de lemn, care se mişcă. Cel mai mare obiect are peste 30 cm. Desigur, la loc de cinste sunt seturile de două sau mai multe pixuri în husele originale.

„Când intru într-o librărie, primul lucru la care mă uit este sectorul cu stilouri şi pixuri. Multe lucruri vechi, de valoare şi la preţuri foarte bune le-am luat de la ociko piaţ’, de la Lugoj, dar obiecte interesante,de serie mică, se găsesc în magazinele de suveniruri”, spune Ciprian. Orice colecţionar iubeşte să-şi vadă colecţia expusă, dar Ciprian s-a lipsit de această plăcere. „Eu locuiesc într-un apartament cu două camere, iar ca să le expun în casă, mi-ar trebui un loc destul de mare. În plus, am o fetiţă şi trebuie să-i fac loc pe rafturi pentru păpuşile ei”. În afară de acest inconvenient, fiecare „nou venit” în colecţia lugojeanului înseamnă un nou motiv de bucurie.