Uite virusul, nu e virusul

Să fie de vină vremea priete­noa­să pentru relaxarea ro­mâ­nilor, deși încă ne aflăm pe o pantă ascendentă în ceea ce privește pandemia coronavi­rus? Ori poate oamenii s-au obiș­nuit cu situația, cu știrile care anunță zilnic statistica privitoare la virus, transformân­du-se în zgomot de fond. Un fel de bâzâit sâcâitor, dar care nu îi împie­dică să își desfășoare activitățile cotidiene.

Privind în jur, observ cu stupoare că mulți tratează data de 15 mai ca pe o sărbă­toare națională. Sătui de stat în casă, văd în această zi prilejul mult așteptat pentru a ieși la iarbă verde, a-și întâlni prietenii și pentru a face toate lucrurile care le-au fost interzise până acum.
Plictisiți de teorii ale conspirației care, sărmanele, nici ele nu mai prezintă vreun caracter de noutate, concetă­țenii noștri uită un detaliu important: pentru o bună perioadă de timp, viața nu va mai fi la fel ca înainte.




Oricât ne-am dori să credem contrariul, virusul nu va dis­pă­rea în dimineața zilei de 15 mai. Și nici nu ne vom imuniza miraculos peste noapte în lipsa unui vaccin. Nu vom putea să ne îmbrățișăm rudele și prietenii, oricât de dor ne-ar fi de ei. Copilașii nu vor putea să își dea mâna cu inocența carac­teristică și nici să iasă la joacă în grupuri mari. Toboganele din parcuri vor sta goale sub soarele blând al primăverii.

Școlile vor fi în continuare închise, iar pentru mulți elevi din familii defavorizate șansa la educație va rămâne doar un vis frumos, în lipsa posibilităților de participare la cursurile online. Nu ne vom cheltui economiile pe bile­te de avion către destinații exotice și nici nu vom împânzi hotelurile de pe litoral sau de la munte. Restaurantele, cafene­lele și terasele nu vor fi pline. Nici sălile de sport sau parcurile. Nu ne vom plimba nestin­gheriți prin Mall-uri și nici nu vom umple sălile de ci­ne­ma pentru a viziona cel mai nou film de la Hollywood.

Vom fi aceiași oameni vulnerabili, luptând cu un dușman nevăzut, dar care lasă urme adânci. Sistemul de sănătate va fi același, cu toate neajunsurile sale. Cei din linia întâi vor merge în continuare cu inima strânsă la serviciu. Și tot cu inima strânsă se vor întoarce acasă, unde îi așteaptă familia. Vom purta în continuare măști și mănuși când vom ieși în spațiul public, ne vom spăla pe mâini la fel de des și vom tresări atunci când la coada de la supermarket cineva se va așeza prea aproape.

Vom învăța încet, dar sigur, că avem nevoie de atât de puține lucruri pentru a supraviețui, iar superficialitatea va trebui înlocuită cu soli­da­ritatea.
Vom deveni conștienți că fiecare viață contează și că faptul că din cauza coronavirusului ”mor doar bătrânii și bolnavii” nu ar trebui să ne facă nicio clipă să ne simțim mai bine. Declarația pe propria răspun­dere, o formalitate pentru unii, tre­buie să îmbrace o haină nouă: aceea a responsabilității. Eliminarea hârtiei nu înseamnă dispariția virusului, ci faptul că din 15 mai stă în puterea noastră să arătăm că putem fi raționali și putem lua decizii înțelepte. Pentru noi și pentru cei din jur.

Relaxarea regulilor impuse de autorități nu înseamnă decât un lucru: că de acum înainte singura care nu poartă mască este economia. Și chipul ei brăzdat de griji vom fi nevoiți să îl privim o lungă perioadă de acum înainte.