După ce sub agitatul mandat al lui Claudiu Săftoiu se lansa somptuos şi opulent o grilă superfestivă, conţinând corespondenţe ale vedetelor TVR din varii capitale europene, iată că la începutul austerităţii interimarului Stelian Tănase, degrevat de povara personalului excesiv, de Mărţişor 2014 s-a încercat o revenire în atenţia generală a postului public, combinându-se absolut bizar trei elemente de facturi diferite, fiecare un semieşec în felul său, deoarece nu a fost dus până la capăt. Aşadar, la Braşov, la Festivalul Dramatic „Sică Alexandrescu” proaspăt renovat cu o scenă care a provocat numeroase accidente celor care se aventurau să o parcurgă, s-a făcut o trecere în revistă a celor care vor realiza emisiunile TVR din grila aşa-zis reînnoită – de la ştirişti la prezentatori de divertisment, în frunte cu suprema „achiziţie” Mircea Dinescu, un om de show politic-gastronomic. Clipurile stil generic „Tânăr şi neliniştit” s-au combinat cu reminiscenţe „Cerbul de Aur”, ediţiile clasice 68-71 (de unde şi prezenţa Stelei Popescu veterana amfitrionilor, a Luminiţei Dobrescu şi a Corinei Chiriac, deţinătoarele a câte unui trofeu „Cerbul de Aur” şi cel de Bronz, lipsind de şa apel Angela Similea, cea care a câştigat Cerbul de Argint. La toată această curată babilonie „moderată” euforic de Nicoleta Stănesc, o tânără simpatică şi veselă care cerea obsesiv publicului să aplaude frenetic pe toată lumea, s-a adăugat cea mai succintă selecţie … Eurovision. De altmiteri nici nu ştiam când s-a achitat la EBU taxa de 130.000 de euro, participarea ţării noastre la galele de la Conpenhaga stând sub semnul întrebării până în ultimul moment. Eternul Dan Manoliu a fost înlocuit de Liana Stanciu ca şef de delegaţie oficială iar prezenţa în ascuns a formaţiei Bere gratis a suscitat unele suspiciuni fireşti. S-au înscris 159 de piese (tariful perceput este de 200 lei în timp ce în spaţiul scandinav nu se percep taxe şi comisioane, iar formularul de înscriere are doar o pagină, după cum afirma Mircea Romcescu în emisiunea „Psihologul muzical” de la Radio România Actualităţi, invitat fiind în calitate de specialist în Eurovision, cu nemăsurate participări la activ în numele Danemarcei şi chiar cu o calificare în marea finală din Estonia de la Tallin, cu mai bine de un deceniu în urmă. Nu avem nici o certitudine că 147 de piese respinse de comitetul de juraţi, nu putea conţine şi unele melodii mai acătării decât norocoasele finaliste. Oricum, finaliştii de lux precum Ozana Barabancea şi Gabriel Cotabiţă au avut ceva de comentat acid în acest sens. Selecţia naţională părea făcută pentru Paula Seling & Ovi (cei care au câştigat pe merit un valoros loc III în 2010 şi ar fi avut chiar şanse să triumfe în acel an cu exploziva piesă „Playing with fire”, dacă Lena , interpreta din Germania, n-ar fi fost votată masiv pentru o piesă absolut ternă, propusă de un team american, astăzi ca şi uitată din playlistul studiourilor europene; e drept că rockul şlăgăros al turcilor a fost demn de locul al II-lea). Controversele au izbucnit cu patimă ulterior , reproşându-se o adiere de plagiat pe la strofe (ar semăna cu două piese de pe piaţă, deşi compozitorii afirmau că creaţia lor e anterioară temporal). Mai pertinente ni se par observaţiile legate de faptul că „Miracle” lasă pregnant senzaţia că este un conglomerat de teme, o alcătuire eclectică cu preluarea acutelor spectaculoase de la Mihai Trăistariu şi Cezar Ouatu, Paula Seling fiind astfel obligată să se streseze suplimentar pentru a nu rata puritatea vocală ( piane incendiate nu vor mai fi pe scenă, fiind înlocuite cu un show de holograme îndrăzneţe, un light design marca Radu Bucşa). Pe locul II s-a clasat la juriu (deşi la public a surclasat cu mii de voturi „Miracle”), piesa „One More Time”, cântată de actriţa de revistă Mirela Boureanu Vaida, îndrăgită de publicul antenist pentru show-ul „Mireasă pentru fiul meu”, ex- „Noră pentru mama”. Oricum a votat foarte puţină lume, semn că Eurovisionul nu mai prezintă interes. Ce ar simţit oare Virgil Popescu şi Silvia Dumitrescu, „gratificaţi” cu zero puncte, nu ştim, în rest nu prea am identificat vreun refren demn de reţinut. Punctajul juraţilor s-a aflat abia a doua zi, transparenţa lăsând astfel de dorit. Am asistat aşadar la o încropeală jenantă, pe alocuri fără sens şi motivaţie, care nu onorează statutul TVR de televiziune publică. Greul va cădea pe cei doi interpreţi care trebuie să transmită acea energie care să convingă „euroentuziaştii” de profesie că merită votul lor!