Trăiți! Ne mișcăm și noi puțin

Poveștile cu Lugojul, exem­plu de multi­cul­tu­ra­li­tate și conviețuire, le știe toată lumea, fiind deja un clișeu în dis­cur­sul per­so­nalităților pu­blice de pe la noi. Tot pe aceeași linie adăugăm orășelul liniștit, curat…plus alte su­per­la­ti­ve, care însă câteodată sunt de­par­te de adevăr.

As­ta, pen­tru că fiecare pă­dure e cu uscăturile de rigoare și tot așa, fiecare oraș cu țiganii lui. Nu rromi, pen­tru că aceia măcar în­cearcă să pară alt­ceva, aici vorbim de țigani care nu îi interesează de nimeni și nimic, pentru că vorbesc mult și tare, a­me­nință și mai și bat.

Nimic nou sub soare, asta se întâmplă cam peste tot, doar că e destul de ciudat cum, într-un oraș de sub 50.000 de locuitori, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, onor polițiștii noștri sunt mereu luați prin sur­prindere. Sau poa­te, cum bine spunea c­in­eva, sunt prea prie­te­noși și până să salute fie­c­are țigan re­cal­citrant uită despre ce fapte este vorba sau de ce au descins acolo. E greu de crezut că o mână de scan­dalagii nu pot fi ținuți în frâu și fac ce vor și mai ales când vor.

Doar să arate că și ei contează, iar din nefericire asta le iese mult prea bine. Pentru că deși ne e­ner­vea­ză să admitem, în ultima vre­me parcă contează (cacofonie voită!) mult mai mult decât polițiștii.

Care nu intervin decât atunci când scandalul e prea mare și a explodat în fața opiniei publice, altfel așteaptă plângeri, sesizări, comenzi de la centru, schim­barea vremii, ali­nie­rea planetelor și, de ce nu, sfârșitul lumii.

Probabil că acțiunile de prevenire sunt un fel de frecție la picior de lemn, dar măcar parcă i-ar face pe domnii po­li­țiști mai prezenți în viața co­mu­nității. Oare ar fi dis­criminare dacă zilnic, o mașină a politiei ar pa­tru­la, cu 5 kilometri pe oră și girofarul pus, în zonele roșii din punct de vedere al scandalurilor.

Da, așa ca-n filme! Și tot ca în filme să intervină, brusc, prin forță și deter­minare. Zonele de conflict se știu foarte bine, mă gândesc că și dom’ Mihai (citat dintr-un baș­tan, la ultimele con­flicte), recte comisarul șef Mihai To­nenchi, are ceva in­for­mații despre ce se în­tâmplă pe Ca­ran­se­be­șu­lui, Mărășești, Ștefan cel Mare.

Până la urmă e de datoria acestora să in­ter­vină și nu a unor gru­puri de pe rețele de socializare să incite la răscoale și acțiuni vio­len­te. Deci, ne mișcăm și noi puțin? Sau așteptăm ANAF-ul să intervină, spai­­ma cea mai mare a ți­ga­nilor