Toți sau niciunul! Vise sau realism?

Se apropie, din nou – a câta oară? – momentul în care ne vom alege conducătorii la nivel local: primarul și consilierii.

Am înlocuit speranțele de mai bine cu speranța pentru normalitate. Am cheltuit 30 de ani din viața Lugojului pentru a ne da seama nu că am ajuns în același punct, ci că avem totul de refăcut.

Astăzi era momentul să discutăm doar despre un spital nou, doar despre instituții de învă­țământ ultramoderne, doar despre un stadion sau o sală polivalentă, despre iluminat public eficient, despre seniori susținuți responsabil de către serviciile primăriei, despre servicii publice impecabile, despre cum reciclăm aproape integral deșeurile municipale ori despre cum primăria răspunde ireproșabil (rapid și competent) problemelor cetățenilor și, în concluzie, despre tineri care își doresc să rămână în Lugoj pentru restul vieții lor.




În schimb, astăzi, ne punem mâinile în cap ”descoperind” că nu avem rețele de canalizare funcționale, nu avem rețele de apă de calitate, nu avem uzine de apă salubre, nu avem stație de epurare, avem țevi de gaz ce ”înfru­mu­se­țează” peisajul urban, ori cabluri ce sugrumă la propriu chipul orașului. Toată această infra­struc­tură (ce ar trebui să fie doar) subterană ar fi trebuit să fie nouă și funcțională, astfel încât să putem asfalta liniștiți, fără grija că tot spargem străzi să rezolvăm proble­me istorice. Această infrastructură subterană reprezintă în fapt fundația orașului. Bani au fost și au fost și cheltuiți – fără efect. Bani ar fi fost și pentru realizarea integrală a acestei infrastructuri însă nimeni nu i-a cerut. S-au cheltuit banii din buget pe zugrăveli și asfaltări peste asfaltări, lăsând generațiilor viitoare sarcina de a reface totul.

Oricine va fi ales de lugojeni va avea, în capul listei de priorități, refacerea integrală a acestei infrastructuri. Altfel, nu va face decât să toace în continuare banii lugojenilor pentru a le fura voturile la următoarele alegeri. E important să știm ce ne dorim, cu toții: zugrăveli, spoieli și pojghițe de asfalt sau să ne construim o fundație pentru următorii 50 de ani. Nu vom putea progresa niciodată și nu vom putea clădi Lugojul copiilor noștri fără a rezolva, în primul rând, această problemă.

Va fi extrem de greu de obținut fonduri pentru aceste investiții uriașe, însă trebuie să ne dorim cu toții asta, pentru a reuși. Clasa politică actuală ai căror repre­zen­tanți vor deveni conducătorii Lugojului, începând cu luna octombrie, trebuie să cadă de acord asupra acestei priorități. Orice dezbatere electorală pe altă prioritate și orice lipsă de consens în viitorul consiliu local cu privire la această necesitate vor duce la continuarea stării de haos și risipă pentru Lugoj, în viitorul apropiat.

De ce va fi greu?

Lugojul a primit bani de la Guvernul României pentru refacerea integrală a rețelelor de apă, acum 13 ani. Lucrările nu au fost finalizate nici astăzi. Lucrările au fost prost executate. Recepțiile sunt doar pe hârtie, în teren nu se mai știe nici măcar pe unde a fost implantată noua rețea. Probe de presiune nu s-au făcut pentru că nu există vane de închidere. Nu există niciun hidrant. Branșamente s-au făcut în proporție de 5%. Pe lângă banii de la Guvern am luat și credite de la bănci. Pe deasupra, actuala conducere PSD a admi­nistrației locale a mărit cu aproape 50% valoarea contractului de execuție a lucrărilor. Și nu ne-am ales cu nimic…

La fel, Lugojul a primit bani și pentru modernizarea Stației de epurare – 6 milioane de euro, tot acum 13 ani. Bani de la Guvern și de la UE. Lucrările s-au finalizat în 2013, stația nu funcționează nici astăzi, mai mult, ne-am procopsit și cu amenzi lunare pentru că poluăm Timișul.

S-au primit și bani pentru modernizarea rețelelor de canalizare, dar doar pentru câteva străzi. Cele mai multe avarii se înregistrează însă (culmea) pe aceleași străzi, unde rețeaua a fost ”modernizată”.

Meridian 22, societatea de­ți­nută de consiliul local și care administrează această infrastructură este în pragul falimentului, fiind căpușată ani de zile de politicienii locali.

Și atunci, nu ne rămâne decât să solicităm sprijin viitorului Guvern, care nu știm ce culoare va avea. În ultimii opt ani, în care am avut primar, președinte de consiliu județean, guvern și parlament de aceeași culoare politică, n-am adus niciun leu în Lugoj pentru a reface această infrastructură, sau, mai rău, ne-am bătut joc de banii primiți acum 13 ani.

Vom merge cu căciula în mână la noul Guvern să cerem bani pentru a face investiții – pentru care am primit deja bani, ori pentru care nu se mai acordă finanțări. UE mai acordă bani doar în mod excepțional pentru astfel de investiții. În 2018 conducerea PSD a primăriei a refuzat predarea rețelelor către Aquatim (operator regional) care ar fi primit o finanțare de 27 de milioane de euro pentru Lugoj. Un alt tren pierdut.

Câteva porți vor putea fi încă deschise pentru a obține finanțări. Astăzi avem un Guvern care, la o simplă solicitare, a alocat spitalului 1 milion de euro pentru dotarea cu aparatură, pe fondul refuzului primarului PSD de a susține investițiile în spital. N-a contat culoarea politică, a contat necesitatea, argumentată, a investițiilor ce trebuiau făcute. Sperăm să avem parte și de la anul de o astfel de guvernare deschisă. Vom avea nevoie. Indiferent de culoarea politică.
Mergeți la vot lugojeni! Votați cu gândul la ce avem de făcut, nu la ce avem de visat. După ce vom face, vom putea și să visăm.

Claudiu Alexandru Buciu
președinte PNL Lugoj