Poate că unii vor fi intrigați de afirmația din titlu, poate că alții vor fi de acord, dar, până la urmă, toate alegerile sunt locale! Observând tururile de scrutin care s-au succedat după ’90, de fiecare dată când lugojenii s-au prezentat la urne, au făcut-o, în mare majoritate, cu gândul la lucruri care îi privesc direct și care au legătură cu ceea ce văd în jurul lor, în oraș.
Lecția europarlamentarelor din luna mai rămâne una vie. Aceste alegeri, marcate de obicei de o apatie generală, au înregistrat un record istoric; cea mai mare prezență la vot din 1992 încoace!
E drept, cetățenii au fost stimulați și de referendumul pe tema justiției, dar faptul că în anumite secții prezența la vot a fost de peste 58%, nu poate fi explicat decât prin mesajul de schimbare pe care lugojenii l-au dat ca urmare a dezamăgirilor și stagnării înregistrate pe plan local. Nu politica lui Macron, Merkel sau Farage au determinat locuitorii din Microraion IV să iasă masiv la urne, ci gropile din asfalt și rețeaua de apă vraiște din cartier! La Lugoj, prezența la vot la europarlamentare a fost peste 50% în multe alte secții.
Credeți că locuitorii de pe strada Bocșei sau cei din Ștrand s-au mobilizat la vot mânați de dorința de a decide soarta Brexitului sau stabilitatea zonei euro, subiecte de care ne despart distanțe ca de la Pământ la Lună? Nu. A fost pur și simplu o formă de protest democratic față de realitățile și frustrările cotidiene. Starea străzilor, canalizarea, salubritatea, penele de curent, apa de la robinet, murdară și fără presiune, lipsa iluminatului public în zonele mărginașe – acestea sunt adevăratele teme care decid soarta tuturor alegerilor, trecute, prezente și viitoare!
Cu gândul la viitorul luminos al Europei, nu poți face abstracție de bezna de la de la Grădinița din Micro III sau de haitele de câini vagabonzi, pardon, comunitari, care păzesc cu strășnicie secția de votare de la Liceul Textil.
Cu gândul la autostrăzile care ni se tot promit de 30 de ani, nu poți face abstracție de gropile de pe Corso, în drum spre fosta secție de votare de la Clubul Tineretului.
E o lecție învățată de pe vremea lui Ceaușescu. Până la ”viitorul de aur al omenirii”, ne măcina prezentul cenușiu, sordid și imediat. Asta nu înseamnă o lipsă de viziune, ci simplul fapt că maioul este mai aproape decât cămașa, iar asta contează pentru omul de rând.
Sunt convins că, aici și acum, la prezidențialele anului 2019, tot nemulțumirile acumulate pe plan local vor avea un cuvânt greu de spus!