Tembelismul distrugerilor inutile

Din 11 martie încoace, trăim într-o lume cu fundul în sus. Portarii au în fișa postului luatul temperaturii, chelnerii se transfor­mă în bănci ambulante de date, colectând adresele me­se­­nilor, preoții au devenit ex­per­ți IT în comunicații live, pe net, profesorii dau clasă cor­po­ra­tiș­tilor în tehnica Zoom, iar po­li­țiș­tii sunt un fel de arbitri, care, ca la fotbal, fluieră precipitat când nu se respectă distanța la lo­vitura liberă.

Prinși în jocul ”cu mască, fără mască”, uite amenda, nu e amenda, polițiștii lugojeni nu mai știu decât de pandemia ce pare să fie tot mai anemică, pe zi ce trece. Așa cum pacienții CoVid-19 se bucură de toată atenția (și e foarte bine că se întâmplă așa!), dar dacă ai alte afecțiuni, stai la coadă la ușa spitalului, la fel e și cu forțele de ordine locale.




Preocupați cu păstrarea intervalului regulamentar de distan­țare socială (termenul este complet absurd, distanțare fizică ar fi fost mult mai nimerit), ei nu mai văd ce altceva se întâmplă în oraș.

Și în oraș se întâmplă multe! ”Înarmați” cu telefoane mobile și aparate de fotografiat, colegii de la ”Redeșteptarea” au cutre­ierat puținele parcuri și zone verzi ale orașului, care îi întâm­pină pe lugojeni, la ”relaxare”, cu coșuri răsturnate, stâlpi electrici spintecați de măruntaie și aparate de fitness în aer liber distruse. Și asta, sub ”ochii” ca­me­relor de supraveghere!

În urmă cu ceva vreme, săptă­­mânalul nostru publica imagini cu noul centru de supra­veghere video al orașului. Dotat cu 60 de camere video de înaltă rezoluție, arăta mai tare ca centrul de dirijare a rachetei lui E­lon Musk, de la Cape Ca­na­veral!

Mult lăudata ”vedere pe timp de noapte” ori n-a func­țio­nat, ori a dormit în post, din moment ce aceste distrugeri tem­bele continuă nestingherite. Noroc cu poliția locală, care a mai băgat spaima în mâncătorii de semințe de pe malul Timi­șului!

Și este păcat. Lugojenii, care în general s-au conformat la toate restricțiile impuse de pandemie (și bine au făcut!) au nevoie de relaxare și mișcare. După ce că parcurile sunt pu­ține, ne mai și batem joc de ele!

Celor care au impresia că această pledoarie este un moft, le oferim cu dedicație câteva date statistice:

Lugojul nu are decât 11,8 hectare de parcuri, faţă de cele 400 ale Timişoarei. Media europeană de spații verzi pe cap de locuitor în ariile urbane este de 26 metri pătraţi, iar Lugojul are doar… 2 metri pă­trați. Datele sunt din septembrie 2008, dar de atunci situația nu s-a îmbunătățit prea mult.

Și dacă, în aceste zile, priori­tatea nr. 1 rămâne tot sănătatea, haideți să facem și din parcuri și spațiile verzi, atâtea câte mai avem, un obiectiv prioritar.

Sănătatea nu înseamnă doar tratarea pacienților de CoVid-19, de asta se ocupă cu multă dedicare medicii Spitalului Municipal. După aproape trei luni de stat în casă, a fi în formă înseam­nă, mai mult ca oricând, pentru tineri și bătrâni, pentru nepoți și bunici, posibilitatea mișcării în aer liber. Iar cei care distrug apa­ratele de gimnastică și parcurile ar trebui încadrați la lua­rea drep­tului la sănătate al semenilor noștri.