Teleorman, un judeţ cu mari tradiţii europene

Parlamentul oiropean ar trebui să intre-n doliu. Iată că, din cauza reacţiunii cu sute de capete de hidră şi mii de gheare de vampir, unul dintre cei mai de seamă membri al săi a decis să se retragă din cursa pentru un nou mandat, care i se cuvenea de drept! Fata promulgatorului nostru, că de ea era vorba, a avut, în patru ani, 1.103 discursuri în plen, adică 271/an. Dacă scădem vacanţele şi week-end-urile, înseamnă că a comis cam unul în fiecare zi. Cum la caseria ălora încasa cam 7000+7000 de oiro/ lună, înseamnă că a fost plătită cu vreo 620 oiro/ discurs, adică a citi două file scrise de alţii. Tare, frate! Mai dezagreabil este că, de anul viitor, în amintita instituţie se va aşeza tristeţea, că nu-i mare brânză să asculţi vreun florar olandez gâjâit sau o babetă suedeză vegetariană. Eba noastră i-a înviorat pe adormiţii ăia cu voroavele ei de neuitat în care ba silabisea nişte termeni de care nu auzise în viaţa ei, ba citea ce apuca de prin foile rătăcite pe biroul ei printre oje şi rujuri. Dacă mai adăugăm că europortocalii noştri îi cedau zilnic, cu pieptul bombat şi remarcabilă demnitate, minutele lor, iar că zilele trecute a strâns, pe şestache, 140.000 de semnături, tabloul este complet şi  putem concluziona că Grigorescu cu carul lui cu boi este un clasic de mare actualitate, iar ţara asta chiar îşi merită locul în toate clasamentele europene, de la kilometri de tebecişti la milimetri de autostradă/cap de locuitor.

Privind listele de amatori de trai fain pe banii Parlamentului European, după plecarea în lumea celor care nu cuvântă a pomenitei oiroparlamentare, nu putem să nu remarcăm cele două neveste – a actualului premier şi a fostului viitor preşedinte. Certaţi, certaţi cei doi, da’ iată cum îi adună viaţa în jurul faptelor bune! Nu putem decât să-i felicităm şi să cercetăm cu îngrijorare listele lor cu rude de gradul I şi II! Cu un bonus pentru consoarta prim-ministrului, care a reuşit să ocupe un loc glorios în clasamentul prezenţei în amintitul parlament, ceva mai sus, dar nu mult, decât Vadim Fără de Partid şi Gigi I de Poarta Albă.

Dacă la nivelul comisarilor europeni şi al echipelor lor de funcţionari activitatea este decentă şi profesională, aceştia fiind, de fapt, singurul element de echilibru al UE, despre parlamentul ăsta oiropean nu putem spune prea multe de bine. A devenit cel mai mare eurosceptic, pentru că adună, de-a valma, proşti, bambine, amatori, penali, lachei, fundamentalişti, chiulangii, habarnişti, utopici şi colaboratori a-i serviciilor. Se comite o risipă uriaşă, s-a format o birocraţie coruptă, avem chiar şi un limbaj de lemn, ba chiar şi o formă  de naţionalism continental. Conflictele legislative cu guvernele componente ale uniunii  sunt frecvente, iar continentul a devenit un fel de masă de manevră pentru amicii de peste ocean, mai ales că tentativa europenilor de a forma o armată proprie, care ar fi asigurat un element de decizie unitar, a fost lichidată repede.

Am pomenit toate astea pentru a explica cum a ajuns ceata noastră colorată de aleşi acolo, dar şi prezenţa extrem de scăzută la alegerile europarlamentare, care, acuşi, se întâmplă din nou. La ultimul scrutin, în 2009, în România, în mediul urban, prezenţa a fost de 20%, noroc că primarii de pe sate au scos un 36% (!), ceea ce arată că ţăranul român este un mare european! Cât despre Teleorman, un judeţ cu mari tradiţii europene, procentul de 48% nu mai miră pe nimeni!…