Ţarul dă cu zarul

Vladimir Putin joacă table pe planiglob. Ţarul dă cu zarul ….6:4… şi mută. Poartă în casă! Alipeşte Crimeea la Mama Rusia, murmurând în gând, ca pe o rugăciune, testamentul lui Petru I. Imperiul sovietic trebuie să renască precum Pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă. Ceasul istoriei îşi mută limbile cu un sfert de secol înapoi. Războiul Rece reizbucneşte iar Cortina de Fier cade, zguduind liniştea planetei. Imperialismul democratic cu referundumul în proţap, defilează în pas de paradă. De, ce mai poţi zice? Vox populi, vox Dei! şi uite aşa, ţarul dă cu zarul şi îşi ia hotarul. Estul Ucrainei, dacă va fi adus la urne, nu va zice nici el -Niet- chemării Kremlinului, apoi, tot în numele democraţiei, Vladimir Putin va dezgheţa toate  conflictele îngheţate din jurul Mării Negre şi de la punctele de contact cu Uniunea Europeană. Fluxul şi refluxul istoriei, frăţicule!  Iar o să cântăm Internaţionala, de o să ne sară bojocii, la întrunirile tovărăşeşti. Mă ia deja cu frisoane. Nu-mi găsesc nici carnetul de utecist cu care să-mi dovedesc originea ideologică sănătoasă. Am uitat şi bruma de limbă slavă pe care am învăţat-o cândva la şcolile tătucilor, aşa că trebuie neapărat să îmi cumpăr un dicţionar. Acum e târziu şi e închisă librăria. O să mă pun la coadă din seara asta pentru că mâine în zori, poporul ar putea smulge din balamale, uşile magazinului, în iureşul năvalnic spre studiul limbii ruse. Parcă mă văd intonând imnuri de slavă, fratelui de la răsărit, privindu-i plin de respect vârful bocancului lustruit de turul pantalonilor mei. Mi se face frig în gând. Siberia mă paşte. Aşa-mi trebuie dacă am vrut UE. O să-mi dea mujicii UE până mă satur. Primăvara asta cu miros de floare de cireş şi de praf de puşcă mă scoate din minţi. N-am sânge de erou şi nici chef să mă jertfesc pe altarul patriei. Nu vreau să plec la Moscova cu nemţii şi să mă întorc la Berlin cu ruşii, aşa cum au făcut părinţii noştri, pentru că eu nu am memoria scurtă a istoriei. Nu ştiu dacă politicienii cu care ne-a fericit Cerul, înţeleg gravitatea evenimentelor, dar cu siguranţă nu au capacitatea să le gestioneze. Alaiul de miniştri care au defilat pe la Ministerul de Externe şi palidele lor umbre lăsate prin cancelariile lumii, mă fac a crede că diplomaţii noştri se bat cu făcăleţul în piept doar la câte o televiziune neaoşă, în rest vorbesc singuri în pungă şi ţin discursuri răsunătoare numai în baie. Sancţiunile economice şi izolarea politică la care va fi supusă Rusia va avea efecte devastatoare asupra economiei mondiale în general, şi a celei europene, în special. Să nu uităm că robinetul conductei cu gaz se află în mâna lui Putin. Cu siguranţă că iarna viitoare va fi mult mai frig în casele noastre iar prin buzunarele românilor va sufla Crivăţul. Ăsta tot de la răsărit bate! Există opinii care reclamă necesitatea corectării politicii României faţă de Rusia, cu posibilitatea de a colabora amical cu marele vecin, atitudine care ar fi benefică ţării noastre, dar umbra lui Petru cel Mare şi a testamentului său ne obligă la prudenţă şi distanţă. Se spune că la masa diavolului nu trebuie să te aşezi niciodată. Noi ne-am aşezat cândva şi petrecerea a ţinut jumătate de secol. Acum suntem de cealaltă parte a baricadei, vârf de lance şi umbrelă NATO, umăr la umăr cu americanii… numai că România este aşezată mult prea aproape de Rusia şi mai ales în calea ei, aşa că: Dumnezeu cu mila!!