Sub domnia lui Kim Jong-un de Lugoj

Se spune că unde-s doi puterea crește, dar este doar o iluzie, deoarece degeaba noi suntem uniți, pentru că în această perioadă asistăm la confiscarea interesului public și la preamărirea interesului mic.

Decidentul șef al Lugojului, acest Kim Jong-un din Banat, care a acaparat pentru al treilea mandat municipiul de pe Timiș, a lăsat interesul cetățenilor pe planul secund și orice tentativă de a se face auzită vocea lugojenilor este înăbușită cu discursuri pline de sintagme de genul “pentru lugojeni” sau “lugojenii asta își doresc”, ca și cum acești cetățeni nu au creier și nu știu ce își doresc.

Kim Jong-un de Lugoj are întotdeauna un plan pentru și până la câștigarea alegerilor, însă după aceea totul se evaporă și ne împotmolim din nou în gropi, în lucrări începute, reproiectate și neterminate. Compromisurile, lipsurile, scuzele și evident blamarea celorlalți, deoarece vinovații sunt mereu lugojenii care îl înjunghie în spate, sunt întotdeauna pe agenda acestuia.

În timp ce locuitorii orașului înoată în gunoaie, circulă pe drumuri care arată ca după bombardament, sunt lipsiți de apa potabilă și sunt fugăriți de câinii vagabonzi, viziunea lui Kim Jong-un de Lugoj despre municipiu este una utopică, unde totul este realizat și pus la punct. Ba, din contră, orașul trebuie să se extindă, anexând, poate prin metode putiniste, Crimeea de Banat, Lugojelul.

Un alt vis imperialist al lui Kim Jong-un de Lugoj a fost realizarea unui pod paralel cu Podul de Fier, proiect care a rămas la studii de fezabilitate, că, de ce nu, orașul are excedent bugetar și își permite să facă la fiecare gând vizionar câte un studiu de fezabilitate, în timp ce alte nevoi ale “turmei” pe care o păstorește sunt ignorate.

Investițiile din aduceri aminte, precum cele din Tapia și Măguri, aruncatul de bani pe fereastră, cum ar fi Stația de Epurare de la Jabăr, pentru a da senzația că se face ceva, inaugurări fără ca proiectele să fie complet terminate, a se vedea, din exterior deocamdată, “muzeul” Spa, îi dau senzația de rentabilitate electorală, fără să se gândească la ai săi nord-coreeni de Lugoj care îndură multe lipsuri și visează la un oraș “ca afară“.

Finanțările europene sunt prea complicate sau procedurile sunt prea dificile pentru o administrație așa de vizionară, precum cea a lui Kim Jong-un de Lugoj. Nu contest că sunt și oameni care își fac treaba acolo, unde se află cu profesionalism și moralitate, însă par a fi înăbușite sau nu sunt puse în valoare.

Sănătatea din municipiu se milogește pentru buget și, dacă îndrăznește să ceară public și în gura mare, că doar i-a ajuns bisturiul la os, este certată de către nord-coreanul șef de Lugoj și va trebui, așa cum o face de ceva vreme, să mai stea pe perfuzii cu ser monetar din donații, pentru a face un salon sau a achiziționa un mobilier, ori un aparat nou.

Olimpicii sunt răsplătiți de Kim Jong-un de Lugoj cu jumătate de crac de pantaloni, că dacă am fi să socotim prețul unei perechi de pantaloni și să facem comparație cu suma pe care o primesc acești elevi silitori am vedea că atât primesc.

Nu mai vorbim de sport, ale cărei ramuri sunt fie desființate după bunul plac, dacă nu îi convine de fața cuiva, reînființate că așa a avut în secunda doi un fior blând, fie subnutrite financiar. Motivul este mereu că nu se face performanță, dar nicidecum că nu poți avea rezultate bune dacă nu ești și hrănit, iar de trăit nu o poți face doar cu Like-uri.

Să nu uităm de bâlciurile anuale din centrul orașului, aceste parade somptuoase de corturi cu kitsch-uri, menite a hrăni ego-ul stăpânului nord-corean de Lugoj cu muzica pe care doar el o dorește, fără a se face un minim de sondaj de opinie, care nu au fost mutate nici până în prezent de al nostru Kim Jong-un, cu toate că promisiuni au fost, fiind însă ignorate în nenumărate rânduri doleanțele cetățenilor.

Dar să nu fim indignați sau mirați că aceste apucături de lider nord-corean sunt doar la Lugoj. Să ne alinăm suferința că și frații noștri români din Vrancea îl au pe al lor Kim Jong-un, baronul Marian Oprișan, care tăia curentul când erau difuzate materiale compromițătoare despre el și care are zeci de procese cu jurnaliști care nu îi erau comozi, fiind modul său de a acționa, prin care el credea că intimidează.

Să mulțumim, totuși, că al nostru Kim Jong-un de Lugoj este mai blând, să facem câteva ode și să aducem câteva ofrande pe treptele administrației locale, că este mai milostiv.

Totuși, anul 2020 pare a fi speranța din cutia Pandorei, când tinerii nu vor mai plânge în hohote, oamenii nu vor da cu pumnul în pământ de durere și nu vor spune „voi transforma tristețea în putere şi curaj şi voi rămâne credincios conducătorului nostru respectat, tovarășul Kim Jong-un de Lugoj”.