Știrea lunii! Sau când domnul Cristoiu este vigilent

Firește că am urmărit interviu acordat Sandrei Stoicescu, se pare că la cererea invitatului, de către dl. Liviu Dragnea. Comentariile ulterioare au curs berechet, dar cum rubrica de față are alt conținut și altă menire, ne vom ocupa de ceva ce ne-a scăpat la prima mână (și audiție). Gazetar expert, cu auzul fin, dl. Ion Cristoiu a punctat decisiv la ”România 9” (TVR 1, cu Ionuț Cristache, jurnalist provenit din laboratoarele anteniste, care și-a căutat alte platforme publice de exprimare).

Toată bălmăjeala cu serviciile și statul paralel, amenințările voalate, inamiciții, suspendări și obiective strategice păleau în fața unei mici dezamăgiri, scăpate la repezeală, ”în focul argumentației”. Iată și chestiunea în cauză: de nouăzeci de zile, o prevedere inclusă într-un act oficial adoptat de Guvern (privitoare la opt probleme de perspectivă, de interes național) nu a apărut în Monitorul Oficial, deoarece compartimentul ori departamentul de secretariat, prin cei desemnați la întâlnire, nu a înțeles argumentația unui domn ministru.

Dacă am ajuns să înregistrăm decalaje de transmitere, asimilare, asumare și comunicare a unor informații publice de interes general, cum să ne mai închipuim termene judicioase și respectate de aducere la îndeplinire a amintitelor prevederi? Dacă în mod favorabil întâmplător ne dăm seama de neglijențe și erori, cu atât mai bine, dacă, mergem mai departe hurducăind din toate încheieturile: lingvistice (în diverse graiuri), lexicale, manageriale și operaționale. Venit la Prima TV după ce a ”nemulțumit” pe mai toată lumea, jurnalistul Dragoș Pătraru se va opinti iar și iar la ”Starea nației” cu personaje netratabile și nefrecventabile dar care, printr-un concurs de împrejurări, au ajuns în fruntea treburilor țării.

Știam că se fac pariuri pe mize decente, cine va rezista mai mult, d-na Dăncilă sau d-l Pătraru în post, la post, sau până la Postul Crăciunului. Ne așteaptă după Centenar, în 2019, șase luni la conducerea formală a Uniunii Europene, în care, specialiști în gafe după cum ne-am autorecomandat, există riscul să nu rămânem decât cu (anti)gloria din revistele satirice fie şi cu jenante caricaturi de mâna a treia. Unii spun că e nevoie de o tresărire de orgoliu, alţii, mai lucizi, de un ”cutremur” de competenţă.

Anunţată cu oarecare întârziere, Ziua Enescu (19 august) de la TVR 3 a avut de toate (muzică, interviuri, concerte, eseuri inspirate, fragmente de festival), nu ştim însă şi câţi telespectatori. Când muzicieni precum Lawrence Foster ne laudă şi ne compară cu Salzburg, Aix-en-Provence, Tanglewood etc. Chiar peste aceste repere, suntem onoraţi, dar totuşi parcă nişte vagi bănuieli ne dau târcoale şi, dincolo de amabilităţi, se strecoară insidios, mefienţa.

Un post TV de specialitate ca Mezzo care a transmis doar promo-ul Festivalului „Enescu”, nu a inclus nicio secvenţă marcantă din concerte. Este fabulos că TVR le arhivează, dar ca nivel de mediatizare rămânem, pe file statistice, doar cu turiştii septugenari din SUA, Canada sau Europa, care îşi rezervă abonamentele din timp, pentru că sunt de 10 – 15 ori mai ieftine faţă de alte evenimente mondiale de prestigiu.

Manifestări mult mai puţin relevante îşi găsesc locul prin strategii de marketing cultural la posturi sau platforme TV intens frecventate. Este entuziasmul lui Tony Poppino care a ridicat Simfonia a III-a enesciană deasupra frunţii pentru a atrage atenţia lumii muzicale asupra partiturii. Dar în afară de artiştii români, câţi dintre cei din străinătate au văzut şi apreciat ori comentat acest gest spontan, de o supremă sinceritate faţă de o creaţie de insontestabilă valoare? Însuşi Larry Foster a mărturisit cu o deconcertantă francheţe că s-a apropiat greu şi cu o oarecare timiditate de ”Eroica” enesciană dar că odată contactul stabilit, afinităţile au potenţat capacităţile interpretative. De aceea poate o ofensivă strategică externă ar fi binevenită, deoarece în materie de gazdă suntem deplin asiguraţi că toţi invitaţii din Festival sunt şi vor fi în Top 10 mondial, iar jumătate dintre aceştia chiar în Top 5. O mare performanţă!

Nu ştiu cum se face că aproape de fiecare dată reluări de cicluri de emisiuni vin cu oferte mai modeste. Comperul ”Telecinematecii”, dramaturgul Radu F. Alexandru face eforturi lăudabile de a prezenta favorabil filme de raftul al III-lea, în timp ce criticul Laurenţiu Damian nu prea mai are material pentru filmul de artă, de aceea, pentru că tot este vară şi audienţele foarte mici, la TVR 2 ne descurcăm cu reluările. Dacă mai adăugăm şi gravele neglijenţe stilistice de la TVR 3, în retransmisii de reprezentaţii lirice din ţară, constatăm că TVR nu are şanse să se reimpună convingător ca o bornă naţională de prestigiu.