Se caută un preşedinte

După demisia de onoare de la conducerea PNL şi ieşirea din cursa prezidenţială a lui Crin Antonescu, apele în politica românească s-au tulburat. Victor Ponta visează urât noaptea şi când se trezeşte, trâmbiţează în piaţa publică ştirea cum că “serviciilii şi agenturilii” îl lucrează pe la spate.

Frica zămisleşte monştri! Cred că această declaraţie vesteşte sfârşitul ascensiunii politice a primului ministru şi aştept o fractură şi pe partea stângă a politicii dâmboviţene. Nu poţi băga băţul prin gard, asmuţind câinii cu ochii albaştri împotriva ta şi să nu fii muşcat. Cred că şeful executivului îşi pregăteşte deja scuzele insuccesului care va urma. Rămas cu mâna încleştată în beregata lui Băsescu, el nu mai poate gândi în algoritmi şi chei politice ci doar în pixeli care dau bine numai pe sticla anumitor televiziuni aservite. Triumviratul Ponta-Dragnea-Zgonea poate să-şi facă bagajele.

Căruţa pesedistă scârţîie din toate încheieturile iar diaconizarea ei este dovada adevărului spuselor mele. Dacă s-a ajuns la alianţe cu partidul lui Dan Diaconescu înseamnă că treaba e groasă. Spun asta cu maximă duioşie faţă de PSD şi cred că epoca păcălelilor clasice a apus. Nu poţi ajunge preşedinte fără să prezinţi electoratului un program prezidenţial, ori Victor Ponta reîncălzeşte mereu ciorba cu Băsescu. Spectacolul penibil al prefăcătoriei compromite candidatul. Canibalizarea adversarului şi politica prin care se doreşte doar pieirea lui, nu cred că mai pot fi o strategie electorală de succes. Când pluteşti în aceeaşi barcă cu cineva nu poţi da găuri ambarcaţiunii fără să nu te scufunzi şi tu. Teoria conspiraţiei este o modalitate rudimentară de manipulare la care au apelat toţi dictatorii, aşa că Victor Ponta şi-a pus singur eticheta.

Ridicându-ne privirea din sfânta glie strămoşească la care suntem mereu sfătuiţi să privim cu evlavie, o să vedem că la hotarele României se întâmplă lucruri deosebit de grave, aşa că avem nevoie de un preşedinte care să facă faţă vremurilor care vor urma. Aud că se lucrează la portretul robot al acestuia. Eu cred că acest portret are rolul doar de pregătire psihologică a electoratului şi că personajul a fost găsit deja. O ţară din Uniunea Europeană, membră NATO, care are vecini nervoşi, nu îşi poate permite, nici măcar în numele democraţiei, să-l lase pe Nea Gheorghe de la Cucuieţii din Deal, cumpărat de mai ştiu eu ce partid cu un kilogram de făină şi un litru de ulei, să decidă prin votul lui inconştient, viitorul ţării sau poate chiar al omenirii.

Nu trebuie să fim naivi şi să credem că în spatele campaniei electorale nu se dau lupte nevăzute între diverse servicii de informaţie dar trebuie să fim conştienţi şi de interesele noastre economice şi politice. Atunci când alegem un preşedinte, este necesar să-l supunem unui test de acceptibilitate. Dacă partenerii noştri externi vor accepta acest individ, va fi bine pentru ţară şi pentru noi, dacă nu, vom suporta consecinţele. Se caută un preşedinte şi întrebarea este dacă vom avea înţelepciunea de a-l găsi. Acesta este gândul care mă frământă în timp ce aud nenăscuţii alegători, huiduind pe nenăscuţii politicieni.