Scorpionul, gazeta care, acum 100 de ani, caricaturiza conducerea judeţului Severin

Nu am vorbit niciodată despre un tandem de personalităţi ale Lugojului, care s-au aliat pentru o realizare comună, dar o vom face în numărul de faţă. Este vorba despre doi respectabili profesori de la Liceul „Coriolan Brediceanu”: Ioan Şepeţian şi Victor Bârlea.

Cei doi au un mare merit, despre care s-a vorbit prea puţin: acela de a fi întemeiat la 1919 o revistă de satiră foarte ascuţită şi care deranja rău de tot oficialităţile vremii. Revista cea iubită şi detestată în egală măsură s-a numit „Scorpionul”. Ideea că acum 100 de ani Lugojul avea o revistă care lua în derâdere toată protipendada fostului judeţ Severin poate părea multora insolită, dar să nu uităm că la 1906 Lugojul avea şi un cinematograf pe numele său „Olympia” unde rulau două filme săptămânal. Mai mult, pe lângă ziarele locale „Drapelul”, „Timişana”, „Gazeta Banatului”, „Viaţa nouă”, „Desceptarea” etc., Lugojul mai avea încă o gazetă satirică, numită „Vipera” (a lui Ion Puşu), dar care nu era la nivelul „Scorpionului”.

Victor Bârlea şi Ioan Şepeţian au fost amândoi profesori la Liceul „Coriolan Brediceanu”. Bârlea a predat la Şcoala Normală de Fete din Lugoj (1920-1933), apoi la Liceul de fete „Iulia Hasdeu” (1920-1933), după care a trecut la „Brediceanu”, mai întâi ca profesor, ulterior ca director, până în 1942. A condus Societatea de Teatru „Thalia” şi a colaborat la presa vremii – „Drapelul”, „Semenicul”, „Luceafărul”, „Banatul”, „Primăvara Banatului”. Ioan Şepeţian a fost profesor de igienă, materie care se preda la „Brediceanu”. A înfiinţat festivalul numit „Olimpiada Corală de la Chizătău”, pe care l-a dotat şi cu un trofeu – steag numit „Doina şi Hora”. Una din fetele sale, Virginia, i-a moştenit pasiunea pentru muzică şi a cântat pe mari scene ale lumii, cum ar fi Teatrele Scala şi La Commenda din Milano.

Bârlea şi Şepeţian (care semna sub pseudonimul „Sfredeluş”) s-au întâlnit ca profesori la „Brediceanu” şi au avut ideea înfiinţării unei reviste de satiră care să ia totul în derâdere: politicieni, clerici, avocăţime, personaje din viaţa mondenă, mahări ai economiei Banatului etc. Deşi finanţaţi generos de cercul de oameni de afaceri reuniţi în jurul celebrei Mese a Poganilor, Bârlea şi Şepeţianu au pus mai presus libertatea de expresie, caricaturizându-i fără oprelişti chiar şi pe cei care îi finanţau. De altfel, pe frontispiciul revistei scria „Redactor responsabil: Masa Noastră”, aluzie clară la Masa poganilor. Aşadar, „Scorpionul” a avut curaj şi cred că, din multe puncte de vedere, era o gazetă cu mult înaintea vremurilor sale.

În numărul 9 din 9 noiembrie 1919, alegerile pentru fantomatica „Republică a Banatului” sunt luate în derâdere cu un umor nebun, într-un articol care începe aşa: „Duminecă toată familia Scorpionilor a fost în picioare de la revărsatu zorilor şi până noaptea la 11. Ca să nu piardă vreo ştire, Scorpionul al bătrân şi-o legat telefonul de coadă şi aşa îşi isprăvea agendele în redacţie. Şi-a zis cătă domnişara de la centru: Hallo! Domnişoară, să nu te pună păcatul să smânceşti telefonul de sfoară şi să rupi cumva coada Scorpionului, că ţi-om face-o de în veci nu te vei mai mărita”. Urmează tot felul de intervenţii telefonice fantasmagorice de la Făget, Teregova, Birchiş etc. „Scorpionul” era foarte citit, dar şi deranjant. Într-o caricatură, este înfăţişat un „notar public regal” care ameninţă cu bastonul un scorpion cu coada ridicată pentru atac. Textul spune: “Joavina asta cutează să atace şi persoanele oficiale. Am să-i rup coada!”.

Reuniunile amicale ale Mesei Poganilor de la localul „Concordia” erau redate a doua zi în cheie comică, localul „Concordia” fiind înlocuit cu „Discordia”. Nr. 4 din 5 octombrie 1919 reproduce „Şedinţa furtunoasă – note stenografice întârziate din cauza aglomerării de material – Proces Verbal ţinut în sala obişnuită a „Discordiei”. Desigur, toate personajele au nume schimbate, care mai de care mai haioase. Prin tot ce făcea, „Scorpionul” sărea mult peste cal. Era luat în derâdere până şi dreptul la replică (azi e imposibil de imaginat aşa ceva). Cu alte cuvinte, în numele celor satirizaţi redacţia punea la rubrica „Loc deschis” drepturi la replică imaginare: „Onorată redacţie! Ştirea adusă de Scorpionul că m-aş fi îngrăşat peste măsură întebuinţând pravul de îngrăşat porci de la Farmacia Banatul nu corespunde deplin adevărului. Eu sunt numai în carne bună, dar nu diform” etc. O altă rubrică „Agenţia telegrafică a Scorpionului” avea corespondenţe imaginare de la New York, Buenos Aires, Teregova şi chiar… Planeta Mars (mesajul de pe Marte era: „Mai trăieşte Prota Lugojului şi dacă da, unde se poate vedea?”). Un alt aşa zis mesaj, de la Washington, spunea “Cum l-am putea aduce aici pentru 2-3 zile pe popa Bârnaz din Secaş? Avem de încercat nişte cazane noi de răchie – semnat Buffalo Bill”.

Se râdea din belşug şi pe seama clerului, dar mai ales a politicienilor. La rubrica intiulată “Cenzurat Lugoj” (!) găsim o caricatură cu textul “Se licitează mandatul de deputat din Balinţ. Preţul de strigare: 150.000 de coroane. Cine dă mai mult?”. Dovadă că, în timp de o sută de ani, politicienii s-au schimbat, dar năravurile, ba.