Să cânte muzica! Maestrul gătește

Hotărât lucru, un bun viveur ca Mircea Dinescu nu putea să se rețină de la incursiuni în bucătărie, care, devenind tot mai dese nu i-au adus totuși atributul de chef (pe care nici nu și-l dorește), dar i-au confirmat condiția de gastronom amator avizat și cu mult talent improvizatoric.

La simpaticul poet gramajele sunt cu totul ceva relativ, el țintește gustul final oricâte ”aroganțe” l-ar costa. Nu e un ”spițer” în bucătărie ci un gourmet cu apetit de gurmand care la ”Politică și delicatețuri” își îndeamnă delicat oaspeții ca înainte de a mânca, evident cu poftă, să-l ajute la treabă.

Unii pun efectiv osul la muncă, alții mimează pentru camera TV un soi de trebăluială care ar semăna cu gătitul, însă cei mai corecți se eschivează delicat, mărturisind că nu se pricep defel și nu vor s-o zbârcească. Nu e nici o problemă, la final toată lumea mănâncă, bea, cântă se amuză și se prinde în cheful cu lăutari tocmiți de gazdă fie în Capitală la celebra locantă ”Lacrimi și sfinți”, fie la portul culturalo-gastronomic Cetate, și mai faimos.

Un Laureat al Premiului Național de Poezie ”Mihai Eminescu” (și singurul căruia până acum, din câte știu nu i-a apărut pe piață albumul selectiv reprezentativ pentru opera sa) și un editorialist mereu inspirat săptămânal la ”Cațavencii”, pare a se fi refugiat în alte îndeletniciri antreprenoriale care, culmea, în ciuda firii sale nonșalant-boeme îi mai și ies cu brio.

Cred că și în cazul cetățeanului de onoare al Sloboziei (apropo, Primăria i-a acordat oare titlul pe deplin meritat?) se aplică nostima întâmplare (călăul ei, de fapt) cu Rossini (toutes proportions gardees) care după 38 de ani, când s-a lăsat de muzică era mult mai amărât dacă îi criticai invențiile culinare (faimosul tournedos și speciable rulade), decât dacă strâmbai din nas la la Bărbier sau Tancredi.

Așa și nea Mircea, se bucură precum un copil dacă îi înfuleci cu nesaț preparatele gătite cu pasiune; cât despre poezie, poate să mai aștepte, va intra ea cândva mai substanțial și în manualele școlare alternative. Nu credem că vreun invitat al lui Dinescu s-a plictisit vreun minut la filmări. E meritul exclusiv al unei gazde remarcabile.

*Aniversarea a șase luștrii de la fenomenala victorie a Stelșei în fața Barcelonei la Sevilla pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan și legendarele prestații inegalabile ale lui Duckadam au fost umbrite de încă o victimă pe terenul de fotbal, un jucător congolez de la Dinamo, căzut secerat la numai 26 de ani, tătic în devenire pentru a doua oară.

S-au repetat iar bâlbâielile din cazurile Vrăbioru sau Hâldan din anii ’90 și se pare că iar punem pe seama hazardului o incompetență de reacție în fața unei drame și respectarea protocolului în astfel de situații. Frumos și pios gestul delegației steliste, care depășind rivalitățile sportive au venit la locul tragicei întâmplări, au aprins candele și s-au rugat ca astfel de evenimente triste să nu se mai întâmple.

Se vorbea și de anularea finalei Cupei ori a ultimului joc din campionat, în semn de respect față de memoria unui tânăr sportiv sosit în România pentru a-și construi o carieră , a se bucura de viață și de familia sa și nu pentru a pieri stupid din pricina unei intervenții mai puțin prompte a cadrelor medicale.

Este posibil ca inevitabilul să se fi produs oricum, în pofida tuturor eforturilor posibile de resuscitare, însă opinia publică are dreptul să afle de ce se repetă la noi destul de des această lentoare  în intervenții, mai ales când se știe că în atari cazuri primele minute sunt vitale. Nu generalizăm dar și situațiile punctuale au șansa lor de a fi rezolvate dacă există implicare, profesionalism, omenie și tot mai puțină indiferență, o racilă a societății contemporane.

*De Paști ori de Crăciun nu poate lipsi din grila Antenei 1, ”Cheful de râs” (noua parteneră a lui Vasile Muraru fiind colega Valentina Fătu, dincolo de strădaniile actorilor și de textele bune s-au căznite din dotare, absența lui Nae Lăzărescu se simte iremediabil, cuplul Lăzărescu-Murariu fiind moștenitorul unei tradiții glorioase, plecând de la Stroe și Vasilache și ajungând la Horia Șerbănescu și Radu Zaharescu ori Nicu Constantin și Alexandru Lelescu sau Țociu și Palade în momentele lor bune).

Scenete mai mult sau mai puțin de sezon (În căutarea mielului, Toreadorul și funcționara), Horoscopul cosmic, Pregătiri de sărbători în familie, Azilul ”Casa cu magnolii”, Dudui la taifas (+cățeluș), La cabinetul medical, Dialogul din tramvai, etc. Cel mai izbutit scheci a fost negreșit ”Audiența la penitenciar”.

Responsabilii cu voia bună au fost: Irina Loghin, Fuego, Pepe, Alina Eremia, Jo și Taraful din Clejani. Un vag parfum de Revelion al anilor 80 plutea în aer, dar eforturile au fost, totuși, notabile.