S-a stins din viaţă colegul nostru, jurnalistul Petre Boulescu

Cu peste 20 de ani de carieră, Petre Boulescu era unul dintre cei mai experimentaţi gazetari ai urbei.

Cu peste 20 de ani de carieră, Petre Boulescu era unul dintre cei mai experimentaţi gazetari ai urbei.

O veste tristă a întunecat această zi însorită de toamnă: s-a stins din viaţă, mult prea devreme, colegul nostru Petre Boulescu, un jurnalist cu peste 20 de ani de carieră în presa scrisă şi audiovizual. Avea doar 55 de ani. Reşiţean de origine (s-a născut la 30 iunie 1957), Petre Boulescu a absolvit Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara şi a venit la Lugoj prin repartiţie, dar şi prin căsătorie. A lucrat şi înainte şi după 1990 la IURT, ca inginer.

În data de 7 mai 1992, deci cu mai bine de două decenii în urmă, Petre Boluescu participa la prima triere de personal ce avea loc în perspectiva deschiderii primului post de televiziune din istoria oraşului: Tele Europa Nova Lugoj. A fost admis şi, încă de la început, a ales să activeze în domeniul tehnic, pe care îl stăpânea foarte bine, devenind omul care cunoştea, pe de rost, toată aparatura studioului de radio-TV.

În aceiaşi ani, s-a implicat în mişcarea handbalistică lugojeană, devenind un conducător al acestui sport (preşedinte al secţiei) care s-a mândrit cu o echipă în Divizia A: „Politehnica Metalul Timişul” Lugoj.

În perioada 4 octombrie 1993 – 5 iunie 1994 a fost redactor coordonator al publicaţiei „Redeşteptarea Sport”, din care s-au publicat 32 de numere. În august 1994, a făcut parte din echipa care a obţinut licenţa CNA prin care Tele Europa Nova a primit „verde” pentru prima sa emisie.

Indiferent că a activat în domeniul televiziunii, fie că a fost redactor al „Redeşteptării”, Petre Boulescu excela prin seriozitate, organizare şi sobrietate. În perioada în care a condus, ca redactor-şef, postul local de televiziune, a cerut celor din jur aceleaşi lucruri, pe care le-a făcut în primul rând el.

A fost un om ordonat, fără a fi rigid, şi îi plăcea să impună reguli simple, uşor de urmat. Prin dispariţia sa prematură, presa lugojeană a pierdut un nume.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

„Redeşteptarea”