Repoziţionări de toamnă

Îi place enorm lui Dan Capatos şi echipei sale de enterteineri (Cătălin Bordea şi Silviu Andrei) să se laude mereu cu locul I, în ”eterna dispută” cu show-ul ”Wowbiz” al ”turcaleţilor”, dar noile statistici, de4 fapt sondaje pentru primul semestru din 2015 ne conduc la alte concluzii. ”Kanal D” ameninţă serios poziţia ”Antenei 1”, insinuându-se drept concurent de categorie grea şipunând în umbră confruntarea clasică Pro Tv – antenişti.

Audienţa medie a televiziunilor în prime time (19-24) la nivel naţional, la posturi generaliste, exprimată în număr de telespectatori pe minut stă astfel în top 7: locul I – Pro Tv (1.505.000), campion detaşat; locul II – Antena 1 (898.000), locul III – Kanal D (886.000) diferenţă infimă, lesne de anulat; locul IV Acasă TV – 377.000 (telenovelele încă rezistă eroic pe baricade, cele autohtone au dispărut complet din pricina carenţelor bugetare serioase); locul V – Naţional Tv (358.000), nu e surpriză, devreme ce merge pe aceeaşi reţetă de când cu exotismul importurilor din India, Turcia sau Coreea de Sud; locul VI- TVR 1 – 306.000 (ne şi mirăm cum se mai menţine în top, probabil strict evenimentele sportive o mai păstrează în cota de interes, emisiunile culturale fanion Profesioniştii, Garantat 100% sau Nocturne au exclusiv un public de nişă, din păcate determinat şi de condiţiile difuzării extrem de târziu în weekend; în fina locul VII, în plină degrongoladă şi insolvenţă, Prima Tv – (273.000), cu ale sale găselniţe cam expirate de reality cu autori penibili şi scenarii puerile.

La capitolul televiziuni de ştiri ironiile lui Badea & Gâdea au un spuport real: Antena 3 deschide ”balul” cu 519.000 de telespectatori, urmată fiind de Romania Tv, devenită un duplicat de infotainment, asemănător stilistic cu Antena Stars şi ale sale ”celebrity news” de Dâmboviţa. B1 Tv numără 146.000 de privitori, apoi un alt post în insolvenţă, Realitatea TV cu 112.000 de telespectatori pe minut, podiumul fiind încheiat de Digi 24 – 81.000, care în pofida unui anume ştaif, lustru şi sobrietăţii sale, a prezenţei unor moderatori mai competenţi, a preocupării pentru cultură fie şi în pastile, are un scor de audienţă de şapte ori mai mic faţă de imbatabila Antena 3.

Aşa cum ”profeţeşte” jurnalistul Petre Barbu, ştirea momentului este că în pofida ironiilor Kanal d va deveni un concurent notabil şi pentru Pro Tv, încolţit alături de Antena 1 exact pe terenul divertismentului tabloid pe care nu l-a inventat, ci l-a adus şi implementat în Tomânia.

Mai mult ca în anii trecuţi, Festivalul ”Enescu”, evident cel mai notoriu brand artistic cu care ne putem mândri are parte de transmisiuni live pe TVR2.

Este un privilegiu rarisim pentru zeci de mii de melomani care nu sunt bucureşteni sau care chiar locuitori ai capitalei fiind, şi-ar permite greu spre deloc un abonament complet la manifestările festivaliere, ori chiar numai câteva bilete la concertele de top, deşi preţurile sunt evident mai accesibile decât în cazul unui show al unui star pop-rock pe scena Sălii Palatului, atât de contestată în privinţa acusticii pentru receptarea muzicii clasice.

Dar cum tot festivalul va fi înregistrat, momentele de vârf ce nu au putut fi difuzate live vor fi transmise ulterior ca imprimări stocate în arhivă. Dacă în registrul simfonic ori cameral stăm excelent, simpozionul consacrat lui ”Enescu” a avut participări de marcă, există o mult mai palidă reprezentare a genului liric.

Domnul Ioan Hollender era alarmat de zvonistica semioficială care acredita proiectul unui Oedip strict consacrat pentru 2017, deşi lucrarea a fost gândită scenic, iar Enescu merită toate strădaniile pentru a fi omagiat la înălţimea geniului său artistic, iar nu prin improvizaţii care să bifeze vreun punct din agendă.

Se simte în alcătuirea programului deplasarea centrului de interes dinspre ”şlagărele” simfonismului clasic-romantic de secol XIX, către marile creaţii ale secolului XX-lea.

Din perspectiva gradului de receptare a publicului s-au înregistrat cele mai bune semnale.

Ateneul a găzduit multă muzică barocă şi recitaluri camerale cu o surprinzătoare prezenţă a publicului chiar pe scenă, fapt ce dovedeşte încă o dată că superba sală cu fresca minunat restaurată este evident neîncăpătoare.

Proiectul unei săli de concerte adecvate este pasat de la un ministru al culturii la altul, dar nicicând nu a constituit o veritabilă prioritate. Rămâne o ”cvasiutopie” în genul suprarealistelor autostrăzi suspendate din imaginaţia unui primar general, care deocamdată ne-a lăsat stupefiaţi încă sperând (poate în van!) că a fost o ţintă politică.

Ne bucurăm măcar că Festivalul ”Enescu”, o certă reuşită se situează la cel mai înalt nivel de prestigiu în rândul manifestărilor muzicale din întreaga lume.