”Redeșteptarea” a dedicat un serial deportaților în Bărăgan, de ”Rusaliile negre” ale anului 1951

După seria în care i-a prezentat pe bravii noștri veterani de război, acum nonagenari, săptămânalul ”Redeșteptarea” a inițiat la începutul acestui an un demers jurnalistic important, cel dedicat deportaţilor în Bărăgan, acelor oameni care n-au uitat nici până azi cel mai cumplit moment din istoria recentă a Banatului.

”Sunt în vârstă, dar şi acum îi răscolesc amintirile Rusaliilor negre din anul 1951. În acea noapte de 18 spre 19 iunie, mii de oameni au fost trimişi cu trenul, sub escortă, în câmpia stearpă a Bărăganului, devenită „Siberia noastră”. Iar deportările au continuat încă patru ani! Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito şi linia dură a Kremlinului condus de Stalin s-a repercutat tragic asupra destinelor a peste 40.000 de bănăţeni smulşi din zona lor de baştină, devenită peste noapte, la propriu, „zonă de influenţă titoistă”. Au fost luaţi cu de-a sila femei, bărbaţi, copii, bătrâni, oameni bolnavi. Nu s-a ţinut cont de nimic (printre deportaţi fiind şi o fetiţă în vârstă de… două zile), li s-au confiscat averile, au fost batjocoriţi, apoi siliţi să-şi clădească cu mâinile goale adăposturi, cocioabe improvizate, înjghebate din te miri ce, în pustia bătută de vânturi a Bărăganului”, glăsuia genericul acestui serial care a cuprins o serie de destine impresionante.

Dintre poveștile de viață emoționante evocate de ”Redeșteptarea”, amintim doar câteva, cu titlurile aferente:

Viorica Spirea, deportată la Dropia / Ciulnita: ”Am trăit şapte suflete într-un bordei săpat în pământul îngheţat al Bărăganului”
Virginia Voronca, deportată la Movila Gâldăului: ”La Movila Gâldăului noi, “duşmanii poporului”, am văzut doar ciulini, bumbac, arşiţă şi viscol…”
Gheorghe Ștefan deportat la Țăndărei, lângă Sloboziz: ”Naşul nostru ne-a deschis calea spre Bărăgan! Comuniştii ne-au asigurat doar transportul”
Penelopa Ciupagea, deportată in zona de domiciliu obligatoriu Brateș: “Crăciunul şi sărbătorile de iarnă le petreceam cu pâine de orz şi untură…”
Elena Udrea, deportată la Dropia / Ciulnița „Trei ani, trei luni şi 19 zile, exact atâta am stat eu în Bărăgan, dar a dat Dumnezeu şi am supravieţuit!”
Andronica Petrisor, deportată la Ezeru, Bărăgan: ”La opt ani deportată în Bărăgan, la 28 de ani văduvă, cu doi copii – “Aşa au fost vremurile”!
Vlad Joloncovschi – “Armata Roşie ne-a alungat de la Hotin în România, iar comuniştii ne-au aruncat în Bărăgan… nu eram chiaburi, eram doar refugiaţi din calea destinului !”

La 65 de ani de la tragedia acestor nevinovați deportați în Bărăgan, acest demers jurnalistic este o modestă contribuție la păstrarea vie în memoria colectivă a suferințelor provocate de regimul stalinist.