Recordul neputinței: Stația de Epurare Lugoj

Administraţiile locale ale municipiului Lugoj se pot lăuda, în cei 25 de ani de de­mocraţie, cu remarcabile ”recorduri” în ceea ce pri­veş­te investiţiile din oraş.

Greu de depăşit este con­struc­ţia faraonică a pasa­ju­lui de pe Titulescu – Bu­zia­şu­lui, care a avut nevoie de nu mai puţin de 17 ani pen­tru finalizare, lucrările fiind începute în 1991 şi fi­na­li­za­te în 2008. Tot la capitolul sta­tistică, se notează de-a lungul anilor aportul a patru primari la construcţia res­pec­tivă, Sorin Stragea, Vir­gil Turcan, Marius Marti­nes­cu şi Francisc Boldea.

Concurent serios pentru ”tutankhamonica” realizare tinde să devină o altă in­ves­ti­ţie a oraşului Lugoj, staţia de epurare, care după opt ani de la validarea pro­iec­tu­lui este încă neterminată.

Investiţia trebuia terminată în 24 de luni

Primele veşti legate de mo­der­nizarea Staţiei de E­pu­rare Lugoj au venit în 26 oc­tombrie 2007, când mu­ni­cipalitatea a fost infor­ma­tă de către Administraţia Fondului pentru Mediu, din cadrul Ministerului Me­diu­lui şi Dezvoltării Durabile, că cererea de finanţare de­pu­să de Primăria Lugoj pri­vind Modernizarea Statiei de Epurare Lugoj (Jabăr) a fost aprobată. Valoarea to­ta­lă a proiectului, la vremea res­pectivă, a fost de 20.794.457 lei, din care pen­­tru finanţare neram­bur­sa­bilă a fost aprobată suma de 9.474.876,04 lei (2.836.619,38 Euro), re­pre­zen­tând aproximativ 50% din valoarea totală. Trecem pes­te sumele respective şi aici începe distracţia, pentru că durata de realizare a pro­iectului a fost de 24 luni.
A­şa­dar în 2007, mai exact a­cum aproape opt ani de zile, proiectul primea a­vi­zul din partea ministerului de re­sort, urmând ca după o vi­zi­tă la faţa locului a celor de la Bucureşti, pentru a ve­ri­fi­ca aspectele tehnico-e­co­no­mi­ce din cererea de fi­nan­ţare, să fie semnat con­trac­tu­l şi demarate pro­ce­du­rile de achiziţii.

Toate a­ces­te proceduri s-au des­fă­şu­rat în perioada în care Pri­mă­ria Lugoj era condusă de de­mo­­crat-liberalul Marius Mar­tinescu. Acesta îşi a­min­­teşte:

”Înainte de finalul ultimului meu mandat, reu­şi­ta pentru administraţia lo­ca­lă a fost că s-a aprobat fi­nan­ţarea din partea Agenţiei de Mediu pentru finalizarea staţiei de epurare din mu­ni­ci­piul Lugoj. Acest lucru    s-a întâmplat, dacă nu mă în­şel, în primăvara anului 2008, urmând ca ulterior să aibă loc scoaterea la licitaţie pentru stabilirea con­struc­to­ru­lui.
Finanţarea urma să fie 60% din partea Fondului de Mediu şi 40% din partea bu­getului local. Au fost trei fi­nanţări atunci: apă (23 mi­li­oane lei), canal (5 mi­li­oa­ne lei) şi staţia de epurare (9 milioane). Erau stabiliţi şi constructorii: Hidro­con­struc­­ţia pentru apă şi o fir­mă din Szekszard pentru ca­na­­li­zare. În timpul man­da­tu­lui meu nu era stabilit con­­struc­torul pentru staţia de epurare, care a fost mai târ­ziu firma Confort. Nu am înţeles cum, din 2008 până acum, nu s-a terminat staţia de epurare, mai ales că primarul Boldea a avut sprijin la toate nivelele, de la judeţean la naţional”.

Un an pentru o semnătură

Jumătate din timpul alocat mo­dernizării staţiei de e­pu­rare a fost pierdut de fapt cu semnarea contractului, ce a avut loc abia în 17 sep­tem­brie 2008, de această dată în mandatul social-de­mo­cra­tu­lui Francisc Boldea.

Ter­me­nul de finalizare a staţiei ce urma, după modernizare, să preia apele uzate me­na­je­re, prin canale colectoare şi de la localităţile din jurul mu­­ni­cipiului Lugoj, res­pec­tiv Ta­pia, Lugojel, V.V. De­la­­ma­rina, Herendeşti, He­ze­riş, Hodoş, Boldur, Jabăr, O­­haba şi Coştei, a rămas ne­schimbat: 24 de luni.

În­să, de aici a pornit un lung şir de lucrări amânate, lipsă de fonduri sau de interes din partea firmei constructoare, astfel că după opt ani de la anunţul oficial şi şapte de la startul lucrărilor, municipiul Lugoj nu are încă o staţie de epurare funcţională la para­metri optimi.

Spre exemplu, pe parcursul construcţiei sta­ţiei de epurare s-a de­s­co­perit că transformatoarele care ar fi trebuit să ali­men­teze staţia au fost greşit pre­v­­ăzute în proiect. Iar cel e­xis­tent atunci, de 140 KW, era extrem de departe de ne­c­­esarul  de 760 KW.

Monitorizaţi de Greenpeace

Pentru ca povestea să aibă şi o tentă tragi-comică, prin 2012, municipalitatea lu­go­jea­nă s-a trezit monitorizată inclusiv de Greenpeace, ca­re a sesizat Garda de Me­diu în privinţa deversărilor în râul Timiş  a apelor uzate me­­na­je­re şi industriale din ca­na­li­zarea oraşului.

În con­­se­cin­ţă, Garda de Mediu Ti­miş a aplicat un aver­tis­ment municipiului Lugoj şi so­cie­tă­ţii “Meridian 22”, o­pe­ratorul economic care fur­nizează serviciile de ca­na­lizare şi alimentare cu apă, societate care a primit ca bonus şi o amendă de 20.000 lei.

Conform unor surse, situaţia nu s-a schim­bat nici acum, iar apa plină de detergenţi, uleiuri sau co­loranţi ajunge tot în râul Ti­miş.

Conform di­rec­to­ru­lui Meridian 22, Iosif Gro­za, staţia funcţionează acum parţial.

”Avem în funcţiune doar o parte din treapta me­ca­nică. Restul staţiei nu poa­­te fi pornită până la pu­ne­rea în funcţiune a aces­te­ia. În mo­mentul de faţă so­cie­tatea noastră nu operează sta­ţia de epurare, ea este preluată doar pentru pază şi atestare. Trebuie să vă spun însă că noi suntem verificaţi perio­dic de Apele Române în pri­vin­ţa normelor de poluare, unde ne încadrăm”, a pre­ci­zat Groza.

Încadrarea în res­pectivele norme se da­to­rea­ză şi faptului că există o mai mare lejeritate în stabilirea a­cestor parametri.

Discursul ultimilor ani – staţia este aproape gata!

Nereuşita acestei investiţii pare să fie şi cuiul din pan­to­ful primarului Francisc Bol­dea, care în ultimii patru ani a repetat aceeaşi frază: ”sta­ţia de epurare este a­proa­pe finalizată, o vom i­nau­gura în curând!”.

Din pă­cate, chiar dacă îşi do­reş­te să bifeze ca realizată a­ceastă investiţie majoră, ea ră­mâne încă doar pe hârtie. Cu toate diligenţele făcute în ultimii ani.

Ultima este pre­zentată chiar de edilul şef, Francisc Boldea:

“Re­cent am trimis o adresă că­tre firma Kematronic S.R.L., din Baia-Mare, care a câş­ti­gat în 28 august 2014 con­tractul de punere în func­­ţiu­ne a staţiei. Această firmă se ocupă de partea de comandă IT a obiectivului. Con­cret, ea trebuie să se o­cu­pe de centrul de comandă şi să realizeze o reţea uni­fi­ca­tă de calculatoare care va di­ri­ja operaţiunile de lucru. În această adresă am so­li­ci­tat pu­nerea în funcţiune a sta­­ţiei. Acum câteva zile, în 28 au­gust, am făcut o adresă că­tre SC. Confort SA din Ti­mi­şoara, firma care a rea­bilitat staţia, prin care am solicitat finalizarea ulti­me­lor lucrări din anexa 2, până la 15 septembrie, lu­crări ce au fost solicitate şi prin alte adrese. Aici este vorba despre relocarea unui trans­for­mator şi a unor tablouri de distribuţie, pentru a se pu­tea pune staţia în func­ţiu­ne. Lucrările la staţie sunt terminate în proporţie de 98%. Acestea au fost a­pro­ba­te în septembrie 2008, li­ci­taţia a durat un an de zile, pe parcursul lui 2009, din cauza contestaţiilor. În 2013 s-a făcut procesul verbal de recepţie, prin care Meridian 22 a preluat cele 148 de obiective din contract de la S.C Confort S.A, iar pune­rea în funcţiunea se face prin corelarea tuturor punc­te­lor de comandă, in­for­ma­ti­zate şi a vanelor de le­gătură printr-un centru uni­fi­cat”.

Unul dintre motivele pentru care firma respectivă nu s-a apucat de lucru este că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. La inspecţia de după licitaţie, ca să se dumirească pentru ce au licitat, reprezentanţii firmei au realizat că nu prea se încadrează în sumă şi au nevoie de mai mulţi bani. Justificarea solicitării a fost legată de faptul că utilajele au stat prea mult în aer liber, fără a fi folosite, asta chiar dacă societatea con­struc­toa­re, Confort, a dat asigurări că toate sunt funcţionale. Iar povestea poate continua…

Din păcate, cei 98% fi­na­lizaţi nu permit folosirea staţiei de epurare a oraşului Lugoj, iar infimul procent de 2%  pune şi această in­ves­tiţie pe lista ruşinoasă a lucrărilor tergiversate peste ani.

Doar că aici nu vorbim de unul sau doi în plus, ci de mai bine de cinci ani.

Un lucru este cert, în 31 de­cem­brie expiră programul de etapizare a punerii în func­ţiu­ne a staţiei, iar dacă staţia nu va fi funcţională sau res­pec­tivul program nu va fi pre­lungit, Meridian 22 Lu­goj nu va mai primi au­to­ri­za­ţia de gospodărire a ape­lor uzate!