„Ochiul dracului”, cea mai importantă unealtă cu care lucrează preoţii timişeni

Biserica Ortodoxă din Banat stă pe un butoi de pulbere din cauza nemulţumirilor apărute în ultima vreme în rândul slujitorilor săi, atât preoţi cât şi credincioşi de rând.

Biserica Ortodoxă din Banat stă pe un butoi de pulbere din cauza nemulţumirilor apărute în ultima vreme în rândul slujitorilor săi, atât preoţi cât şi credincioşi de rând.
Motivul tensiunilor sunt taxele tot mai mari solicitate de la parohii. Mai mult, zeci de preoţi au restanţe salariale mari ajungând în situaţia de a nu mai fi plătiţi de mai bine de şase luni de zile.

Redeşteptarea a stat de vorbă cu mai mulţi preoţi din zona Lugoj-Făget, care provin din parohii de gradul 1, 2 şi 3. Majoritatea şi-au arătat nemulţumirea faţă de situaţiile prin care trec, însă, cu toţii au acceptat să vorbească doar cu condiţia că nu li se divulgă identitatea.

Aşa am aflat că parohiile din zonă sunt sufocate de taxe, iar, ca să nu fie „dojeniţi” preoţii s-au transformat la rândul lor în nişte preceptori şi bat zilnic la porţile oamenilor pentru a face rost de bani. „S-au înmulţit taxele şi nu eşti întrebat dacă ai de unde să le achiţi. Dacă nu o faci primeşti dojană şi cinci ani eşti condamnat la locul de muncă, ca să zic aşa. Nu te mai poţi muta, nu mai poţi avansa. Regimul este foarte strict. Oricând poţi să cazi în păcatul neascultării şi să te ia la ochi superiorii”, spune unul din preoţii nemulţumiţi de statutul pe care îl are.

Şase taxe oficiale şi obligatorii

În momentul de faţă, parohiile trebuie să achite cel puţin şase taxe, care sunt bătute în cuie şi au termene exacte până la care pot fi plătite. Acestea sunt:
– Contribuţie eparhială (taxă parohială strânsă de la credincioşi pentru eparhia respectivă). În mediul urban, în funcţie de grad, parohiile achită de la 1.500 de lei la 2.500 de lei pe an. La sate sumele sunt mai mici şi pornesc de la 300 la 1.500 de lei pe an.
– Fondul eparhial de solidaritate creştină (bani pentru ajutoare la parohii, familii, societăţi nonprofit care au nevoie de ajutor case de copii, spitale etc). La oraşe, cele mai mari parohii achită 11.000 de lei/an, iar cele mai mici câte 3.000 de lei/an. În mediul rural sumele sunt cuprinse între 300 şi 2500 de lei.
– Fondul Filantropia (fostul FSC – fondul solidarităţii creştine – se adună la Patriarhie pentru diverse cazuri sociale) în mediul urban sumele sunt de la 1.500 la 2.500 de lei pe an, iar în mediul rural de la 1500 la 300 de lei pe an.
– Fondul Trinitas – pentru mass media de specialitate. Parohiile din oraşe plătesc 1.500 de lei pe an, cele mari, iar cele mici 600 de lei. La sate, sumele sunt cuprinse între 700 şi 100 de lei.
– Fondul Antim Ivireanu – pentru Liceul teologic din Timisoara. La oraşe parohiile de grad 1 – 2000 lei /an, iar cele de grad 2 şi 3 câte 1500, respective 1.000 de lei/an. La sate sumele sunt mai mici: 800, 500 şi 200 de lei pe an.
– Contribuţii protopopeşti – pentru protopopiatul din zonă, în zona urbană 2.000 de lei pentru parohiile mari, 1.600 pentru cele mici, iar în mediul rural 1.500 pentru gradul I, 500 pentru gradul III.
Toate aceste taxe sunt obligatorii. Se achită în două tranşe, la termene fixe. Prima rată până la 15 februarie, 15 martie sau 15 mai, iar cea de-a doua rată, de obicei, trebuie achitată până la 15 octombrie. Pe lângă aceste taxe, mai sunt şi alţi bani de achitat. „De exemplu, ziarul Învierea, Revista Altarul Banatului, Revista Patriarhiei, Revista Chemarea Credinţei, pentru toate cea mai mică parohie trebui să achite anual 1.000 de lei. Sumele cresc în funcţie de gradul parohiei. Apoi mai trebuie să plătim separat pentru ziarul Lumina, cam 150 de lei pe an, afirmă un alt slujitor al Domnului.

Cadouri obligatorii şi contra-cost

Preoţii spun că forma în care sunt impuse unele obligaţii stârneşte râsul . „În decursul anului, primim tot felul de cadouri, aşa le spune. Dar acestea sunt obligatorii şi trebuie plătite! Aici intră candele, tămâie, cărbuni, cărţi. La final de an, se mai adună şi de aici vreo cinci milioane de lei. Până şi vinul pe care îl folosim, care ar trebui să fie grecesc, dar probabil că este contrafăcut, ne costă 26 de lei sticla, trebuie achiziţionat fără drept de refuz. Pe an sunt vreo 10 – 15 sticle în funcţie de fiecare parohie în parte”, ne-a declarat un alt preot din Lugoj.

De unde se adună banii?

Cum nu există refuz în sistem, preoţii sunt obligaţi să facă rost de bani, iar singura sursă de finanţare sunt credincioşii care, de la an la an plătesc tot mai mult pentru credinţa lor. „Eu trebuie să fac rost de bani. Pe bună dreptate ne blamează oamenii şi spun că popa nu ştie altceva decât să ceară bani. E adevărat! Fiecare persoană trebuie să plătească taxa de cult, taxa de scaun, pomelnice, căsătorii, botezuri etc. Dacă nu aduni taxele astea, pui banii din buzunar. Important e să ai buzunarul aşa de mare”, spune conducătorul unei parohii lugojene, care confirmă şi starea de tensiune care s-a instalat printre slujitorii Bisericii. „Păi nu demult, un preot de la o parohie de la un sat, nu spun de unde că îi fac omului probleme şi mai mari, dar e de aici de lângă Lugoj, a ajuns să-l ia de gât pe contabilul de la protopopiat. Suntem în situaţia că nu mai ştim cum să ne acoperim datoriile şi atunci înebuneşti şi rişti să-ţi pierzi cumpătul”, afirmă acesta.

La toate aceste neajunsuri se mai adaugă unul personal. Majoritatea preoţilor din parohiile de categoria a III-a nu şi-au mai luat salariile de mai multe luni de zile.
Toate aceste taxe adunate la nivelul Eparhiei Timişoarei de exemplu, în care sunt cuprinse cele aproximativ 270 de parohii din Timiş, scot la iveală o sumă imensă care intră în conturile Bisericii.

Un calcul simplu arată că, dacă toate cele 270 de parohii ar fi doar de gradul al treilea, din mediul rural, unde au cele mai mici valori, preoţii varsă anual în visteria eparhiei cel puţin 430.000 de lei cash, doar din cele şase taxe obligatorii. Suma este însă mult mai mare pentru că mai mult de jumătate din parohii sunt în mediul urban şi sunt de categoria unu sau doi.

OPINIA BISERICII

„Nu cunoaştem problemele pe care le sesizaţi”

Contactaţi pentru a-şi exprima opinia despre taxele pe care ei le numesc contribuţii, mai marii Arhiepiscopiei bănăţene nu au nicio părere apropiată de subiect. „Întreaga viaţă administrativ-bisericească, pastorală, misionară, socială şi economică se desfăşoară în conformitate cu Statutul de Organizare şi Funcţionare al Bisericii noastre precum şi după legiuirile interne ale Bisericii Ortodoxe Române. […]

Problemele pe care dumneavoastră le ridicaţi noi nu le cunoaştem în detaliu şi nu am fost sesizaţi despre asemenea nemulţumiri”, ne-a declarat Lucian Florea, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Timişoarei.