Publicitatea de pe vremuri: de la reclame inteligente, la cele haioase ori ciudate

Odată cu trecerea timpului, rubricile de reclamă ale ziarelor lugojene interbelice devin tot mai interesante. Reclamele de epocă publicate în “Drapelul”, “Timişana”, “Viaţa Nouă”, “Gazeta Banatului”, “Desceptarea” din Lugojul interbelic sau din gazeta “Poporul Român” de la Budapesta, care se distribuia la Lugoj înainte de 1900 ne spun azi cum se îmbrăcau şi unde se distrau lugojenii acelor vremuri, ce puteau vedea la cinematograf (în 1921 rulau trei filme pe săptămână!) dar şi care era potenţialul economic al Lugojului.

Reclame cu calităţi “jurnalistice”

Foarte interesant, dovedind calităţi ” jurnalistice”, farmacistul lugojean Verteş nu scria în titlul reclamei numele medicamentului, ci boala.

Un titlu mare scris cu roşu – “Beţia”, atrăgea imediat atenţia.

Abia apoi în text aflai că „cine voieşte a scăpa de patima aceasta uricioasă să întrebuinţeze Antibetinul Verteş – scutit legal, preparat încercat de mult, care desgustă beţivul de băuturi spirtoase.

Fiind fără gust, se poate da pătimaşului fără ştirea sa. Mii şi mii de scrisori de mulţumire. 2 flacoane, la 360 lei”.

Reclame inteligente se făceau şi la apele minerale de la Buziaş, asociate cu şampania, după cum sărea dopul la deschiderea sticlelor.

În reclamele la Băile Buziaş, apăreau adesea bebeluşi, care sugerau că atmosfera de pace, linişte şi apele vindecătoare aduc şi creşterea natalităţii!

„Bolalele secrete” se tratau prin… corespondenţă!

Alte reclame par de-a dreptul bizare în ziua de azi. Uzinele „Dura” din Timişoara propuneau bateriile „Dura Optima” (acumulatori uscaţi) pentru reîncălzirea lămpilor de radio – cu sloganul „vă dispensaţi de încărcare şi îngrijire”.

Altă reclamă, din presa antebelică de astă dată, oferea maşini de tuns cu împrumut, contra cost!
„Trimit cu rambursă pentru 2 fl. 50 cr. oricui cine cere maşina mea de tuns pentru a face încercare 30 de zile” etc. De ce articole mai aveau nevoie lugojenii din epocă?

Aflăm tot din reclame: „pene ieftine de pat de Boemia”, dar şi „pânză de crin – calitatea cea mai bună” care se găseau la magazinul lui Alexandru Epstein din Lugoj.

După Marea Unire din 1918, noua modă venea de la Bucureşti, nu de la Viena, iar unii lugojeni s-au adaptat repede.

La atelierul lui Florian Karancole de pe strada Timişoarei nr. 8 se făceau ghete „după ultima modă de la Bucureşti!”.

Cât despre „vindecarea boalelor secrete” (adică bolile sexuale) aflăm că se putea da consultaţii disrete şi prin… corespondenţă!

Leacul universal era descoperit deja în 1906!

Din presa veche aflăm că un oarecare doctor Albert Muller din Budapesta găsise leac „contra durerior de cap şi de dinţi, neuralgie, împedecarea circulaţiunii sângelui, anemie, ameţeli, fiuituri de ureche, bătaie de inimă (!!!), auzul greu, zgârciuri de stomac, răceală la mâni şi la picioare, reumă, podagră, ischiaz, udul în pat (!), influenţa (n.r. – gripa), insomnia” etc.
Practic, era medicamentul universal!

„Muschong”, reclame cu simboluri masonice

Dacă unii voiau să fie în pas cu moda din Capitală, alţii făceau treabă temeinică, de durată.

O reclamă valabilă şi în zilele noastre este cea a Fabricii de Ţigle Muschong Lugoj (Banat), care lucra sub deviza „Tot ce este mai bun, mai frumos şi mai nou, puteţi găsi la noi.

Siguranţă desăvârşită – contra trăznetului, prafului, ploii şi zăpezii în pod”.

Şi astăzi ţiglele fălţiute model 253 şi ţiglele solzi de la „Muschong” rămân un reper de calitate, deşi fabrica nu mai există de mult.

Grija pentru drepturile de autor era la ordinea zilei: „fiţi cu atenţie la marca noastră de fabrică Elefant – mostre şi oferte vă trimitem cu plăcere în mod gratuit”.

La reclamele „Muschong” mai vechi, atrăgea atenţia cercetătoarea Patricia Manea, regăsim multe simboluri masonice, introduse după, spusele sale, chiar de Jakob Muschong, membru al unei loji lugojene.

La fel de actuală este şi societatea timişoreană „Elba”, fondată în 1921, care producea ca şi azi corpuri de iluminat pentru interior şi exterior, firme luminoase şi avea exact aceeaşi siglă.

Ce materiale prefera „lumea elegantă”

Reclamele de odinioară sunt valoroase pentru că vorbesc nu numai despre modă, ci şi despre materialele folosite în epocă.

De pildă, la „Croitoria lumei elegante” deţinută de lugojenii Gheorghe Moisescu şi Ludovic Faimann se puteau cumpăra haine preoţeşti şi civile din materiale precum „scherg” şi „dorobanţul”.

Altă reclamă ne explică ce sunt hainele de ploaie numite uneori şi azi „fulgarine”. Termenul „fulgarine” numea un patent englezesc de acoperire a cusăturilor cu bandă cauciucată.

Aflăm şi că impermeabilul „trenci” pentru ploaie venea de la cuvântul „trench” adică tranşeu. „Trench coat” sau „Îmbrăcămintea pentru tranşeu” fusese inventată de englezi în primul Război Mondial, unde tranşelle era nmai mereu inundate de ploaie.

Grija pentru copyright şi antireclama!

Deşi nu apăruseră produsele chinezelşti sau altele cu origine incertă, observăm că grija pentru copyright acoperea o gamă largă de produse, de la medicamente şi aparatură medicală, la materiale de construcţii şi…coase.

Se practica şi antireclama: „Feriţi-vă de amăgire!

Maşinile de cusut recomandate sub numele de Singer perfecţionate nu sunt maşini originale Singer!

Fiecare maşină originală poartă pe braţ marca fabricei de mai sus”.

Altă mostră: „unde ori-ce încercare s’a constatat zadarnică, rog a proba aparatul meu.

Atrag atenţiunea onoratului public asupra faptului că aparatul meu nu e permis a se confunda cu aparatul Volta, deoarece Ciasul Volta atât în Germania cât şi în Austro-Ungaria a fost oficios oprit ca fiind nefolositor.

Preţul aparatului mare e de 6 coroane, pentru morburi cari nu sunt mai vechi de 15 ani.

Preţul aparatului mic e de 4 coroane, folosibil la copii şi femei de constituţiune foarte slabă”.

Şi mai haioasă ni se pare o reclamă la… coase:

“Coasele Bur şi Japoneze anunţate din altă parte sunt imitaţiune!!! Coasa de oţel Bur şi Japoneză este cea mai bună pe lume! Vestea coasei Bur şi Japoneză a străbătut în toată lumea şi economii vor face bine dacă se prevăd aceste coase cu marca Bur şi Japan. Nu pot din destul convinge pe onoraţii mei cumpărători că toate coasele cari nu sunt procurate de la mine sunt fabricate falşe, de cari trebuie să se ferească. Să ne ferim de imitaţiuni!”

În 1921, la Lugoj rulau trei filme pe săptămână

Reclamele vechi ne arată şi locurile preferate de distracţie ale Lugojenilor. La „Bristol” de pe strada Oltului, de exemplu, reclama spune că acolo în fiecare miercuri era “concert dat de orchestra capelei militare a Regimentului 17 infanterie” patronul Sigismund Salomon invita cu respect publicul adăugând că băuturile sunt “esquisite”, iar ventilaţia, bună!
Al patron lugojean, Alexandru Treuer, invita lugojenii la Cafeneaua Rozal, care se va inaugura la 13 ianuarie 1921, de “Sân Văsâi”. Tot la secţiunea “Reclama, sufletul comerciului” aflăm că la Cinema “Olympia”, fostul “Capitol”, se prezentau trei filme pe săătămână în anul 1921.

Iată programul săptămânii 11-18 februarie 1921: “Secretul circului Barre – escelentă atracţie din viaţa artiştilor, cu Harry Peel în rolul principal; “Rătăcita”, în rolul principal Linda Pini, cea mai frumoasă actriţă italiană; “”Madame Dubarry”, tragedie celebră din istoria Franţei”.