Proiecte pe hârtie! Administrația locală lugojeană vrea rețea de canalizare la Măguri, pentru că sunt mai puține dealuri decât la Tapia

Administrația locală lugojeană lucrează la un proiect de introducere a rețelelor de canalizare în satul Măguri, aparținător Lugojului. Acesta ar trebui pus în practică cu fonduri europene, atrase prin Grupul de Acțiune Locală Lugoj, pentru dezvoltarea zonelor defavorizate de pe raza urbei, în care sunt cuprinse cartierele Mondial Bocșei, Caștela și Măguriul.

Cele trei perimetre, aparținătoare unității administrativ teritoriale de pe malurile Timișului, ar trebui să arate impecabil până în 2023, când e termenul de finalizare a proiectului în valoare de 6 milioane de euro.

Din acești bani, printre altele, ar trebui finalizată grădinița din Caștelă, ar trebui introdusă canalizarea pe strada Herendeștiului și chiar asfaltat drumul de coșmar care traversează artera, iar la Măguri primordială ar fi canalizarea.

Promisiuni deșarte, la Măguri

Doar că, proiectul lansat cu mare pompă în urmă cu circa doi ani nu este vizibil până acum decât pe hârtii. Până în 2023 sunt mai puțin de trei ani, iar edilii locali încă mai lucrează la măsurători și documentații de tot felul, astfel că implementarea lui până la termenul stabilit va fi destul de dificilă. Mai ales că, la Măguri, cei care administrează Lugojul, de ani de zile îi plimbă cu zăhărelul pe proprietarii din noul cartier construit la intrarea în sat că le va băga curentul în case.

Nu e început de an în care oamenilor să nu li se spună că Primăria a plătit bani Enel-ului pentru amplasarea unui transformator de mare putere care să asigure lumină suficientă în case.

”Deocamdată, la Măguri nu se face nimic. Primăria promite de ani de zile că le dă curent oamenilor care locuiesc în noul cartier. Promite de ani de zile că aduce medici să deservească satul printr-un centru de permanență. A pus o tablă pe fostul cămin pe care scrie cabinet medical și asta e tot. Nu a putut construi la Măguri un miniteren de fotbal pentru copii, deși domnul primar le-a promis celor mici acest lucru. Merg să bată mingea la Cireșu. E nevoie de canalizare, dar are cineva impresia că actuala conducere a orașului e în stare să o facă? Să dea Dumnezeu să se realizeze, dar mi se pare că sunt doar promisiuni, la fel ca și celelalte”, ne-a declarat Ioan Ursu, fost delegat sătesc în Consiliul Local Municipal Lugoj.

Noua rețea de canalizare ar trebui să se întindă pe ambele părți ale drumului județean, de la intrare în sat dinspre Tapia și până la ieșirea către Cireșu, dar și pe celelalte străzi.

În vecinătatea adăpostului de câini, va fi construită o stație de epurare modulară, cu trepte mecanice, biologice și chimice.

Prea multe dealuri, la Tapia!

De rețea de canalizare ar avea nevoie și locuitorii satului Tapia, și el aparținător Lugojului, însă cu mai mulți ani în urmă primarul Francisc Boldea le-a spus acestora că investiția e greu de realizat, pentru că ”la Tapia sunt prea multe dealuri”.

”Acum era momentul, pentru introducerea rețelei de canalizare. Se putea face în paralel cu lucrările de modernizare a străzilor, pentru a nu mai fi nevoie, mai târziu, ca acestea să fie sparte și să se distrugă tot asfaltul turnat. Nu s-a vrut acest lucru! Domnul primar de la Bârna, care este cu mai puțină școală decât cel de la Lugoj, a putut să bage canalizarea în toate satele comunei. Ce, la Sărăzani, Jurești, Bârna sau Pogănești nu sunt dealuri? Sunt mai mari ca la Tapia! Numai că acolo s-au inventat pompe de împingere, pe când la Lugoj, pentru a fi folositoare la Tapia, nu”, ne-a spus indignat Ion Paulescu, locuitor în micuțul sat aparținător Lugojului.

Apă clocită!

Cel mai probabil, la Tapia, edilii locali s-au speriat și de faptul că forajul care trebuia să asigure apă satului, prin stația de tratare construită în curtea școlii, nu a dat randament.

În urmă cu mai bine de opt ani, acolo s-au investit sute de mii de lei fără niciun rost, pentru că apa care ajunge la robinetele din casele localnicilor provine direct din forajele de pe malul Timișului, fără a mai trece prin uzina de apă, pentru a fi tratată.

”Este mai dură, dar e mai curată decât cea care venea din forajul de la școală. Aia împuțea toată casa a ouă clocite. Nu știm cât e de potabilă cea actuală, dar oricum, o folosim mai mult pentru spălat și adăpat animalele”, ne-a mai spus localnicul.

Gogoșile electorale ale lui Boldea

În luna octombrie a anului 2012, înaintea alegerilor legislative, după câștigarea celui de-al doilea mandat, primarul Francisc Boldea anunţa în toată presa lugojeană că ”în urma demersurilor făcute de senatorul Ilie Sârbu şi deputatul Sorin Stragea, Ministerul Mediului a suplimentat fondurile pentru lucrările la reţeaua de apă şi canalizare a Lugojului. Astfel, celor 4.500.000 lei aprobaţi iniţial pentru reţeaua de apă li se vor adăuga 2.200.000 lei de la minister, iar bugetul local va contribui cu 1.675.000 lei.

Suma totală, care va fi de 8.375.000 lei, va acoperi şi cheltuielile legate de traversarea cu conducta de 450 mm pe sub Podul de Beton, precum şi expertizarea stabilimentului şi rezolvarea problemelor de la piciorul podului dinspre Splaiul C. Brediceanu.

În şedinţa operativă din 15 octombrie 2012, de la Primărie, s-a stabilit programul urgent de execuţie a acestor lucrări care trebuiau finalizate până la data de 1 decembrie a aceluiași an. Care este situația rețelei de apă din Lugoj se cunoaște, iar tot din aceşti bani trebuiau executate lucrări și la Tapia şi Măguri.

“În urma discuţiilor cu proiectantul, s-au decis ultimele detalii privind montarea staţiei de tratare a apei de la Tapia. S-a stabilit să fie oprite temporar cele două foraje, unul care alimentează satul Măguri şi unul care alimentează o parte a satului Tapia, ca urmare a furnizării de apă de calitate necorespunzătoare. S-a cerut proiectantului să stabilească capacitatea staţiei de tratare pentru staţia care alimentează satul Măguri şi branşarea tuturor consumatorilor din Tapia la noul foraj şi la noua staţie de tratare”, a spus atunci Francisc Boldea.

De-atunci, stația tratează doar șobolanii care înoată în voie într-un container de tablă deja ruginit, în care s-au investit sute de mii de lei.