Părintele bombei cu hidrogen a copilărit pe malul Timişului

La începutul secolului trecut, un băieţel pe nume Teller Ede îşi petrecea vacanţele pe malul Timişului, la Lugoj, unde locuia bunica sa, într-o casă situată vizavi de Catedrala Greco-Catolică.

La începutul secolului trecut, un băieţel pe nume Teller Ede îşi petrecea vacanţele pe malul Timişului, la Lugoj, unde locuia bunica sa, într-o casă situată vizavi de Catedrala Greco-Catolică. Acest băieţel va rămâne în istorie sub numele de Edward Teller, celebrul părinte al armelor nucleare, cercetător la Institutul Hoover şi consilier la Casa Albă pe probleme de securitate naţională.

D-na Agnes Schwertner, descendenta unei vechi familii lugojene, ne-a povestit: ”la Lugoj, este cunoscut faptul că Teller a luat lecţii de pian cu dr. Iosif Willer, un profesor faimos, cu studii la Budapesta. De asemenea, el a revenit aici într-o perioadă foarte dificilă din viaţa lui, în anul 1919, în atmosfera tulbure de după primul război mondial”.

Prof. Luminiţa Wallner Bărbulescu, directoarea Muzeului de Istorie şi Etnografie din Lugoj, a fost consilier municipal din partea PNL în legislatura 1992-1996. Ea ne-a declarat că, la iniţiativa fostului consilier UDMR Bakk Miklos, Teller a fost propus să devină cetăţean de onoare al Lugojului. Propunerea a suscitat dezbateri intense în “parlamentul local” dar şi în presă. Până la urmă, s-a ajuns la un vot favorabil, Teller urmând să fie contactat prin intermediul unor fizicieni din Cluj atunci când i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Budapesta şi Debreţin. Însă, la scurt timp după aceea, savantul american s-a îmbolnăvit şi a murit la 9 septembrie 2003.

Amintiri hazlii din 1920

Contactat telefonic, fostul consilier Bakk Miklos, stabilit actualmente la Cluj, ne-a declarat: “Despre anii petrecuţi la Lugoj, Teller a vorbit într-o carte autobiografică, de fapt un lung interviu acordat la doi jurnalişti americani. Familia mamei sale era originară din Lugoj şi se numea Deutsch. Era o familie de comercianţi înstăriţi, a căror fiică, Iuliana, s-a căsătorit cu un avocat din Budapesta: Max (Miksa) Teller. Tinerii s-au mutat la Budapesta, unde s-a născut Edward. Acesta venea frecvent în vacanţe la Lugoj, cea mai lungă perioadă petrecută aici fiind între 1919 şi 1920, o perioadă tulbure din istoria Banatului. Pentru că graniţele erau închise, Teller a rămas blocat aici un an alături de mama sa, asistând şi la instalarea noilor autorităţi române. Mai târziu, într-un interviu radiofonic, Teller îşi amintea o întâmplare hazlie legată de inventivitatea unui director de penitenciar din noua administraţie, care găsise soluţia unor inedite venituri “suplimentare”: contra unei sume de bani, îi lăsa liberi pe deţinuţi două zile la sfârşit de săptămână, iar locurile rămase libere le închiria ţăranilor care veneau să-şi vândă marfa în târg!”

În laboratorul ultrasecret de la Los Alamos

Numele lui Edward Teller se confundă cu istoria apariţiei unei temute arme de distrugere în masă: bomba cu hidrogen. Teller, născut la Budapesta, la 15 ianuarie 1908, a părăsit Germania lui Hitler în 1934, datorită persecuţiilor la care erau supuşi evreii. Obţine cetăţenia americană în 1941. În 1942, Teller se alătură celebrei echipe a lui Robert Oppenheimer şi lucrează la Manhattan Project, care va dezvolta prima armă atomică a aliaţilor. Pe toată durata războiului, el a lucrat în laboratorul ultra-secret de la Los Alamos. Aici şi-a dezvoltat teoria privind bomba cu hidrogen, dar aceasta nu a fost agreată de restul cercetătorilor, adepţi ai “bombei A”. Însă Teller revine în forţă după ce sovieticii detonează propria lor bombă atomică, în 1949. Începea isteria “războiului rece”. În aceste condiţii, preşedintele Harry Truman îl convoacă pe Teller, care se întoarce în 1950 la Los Alamos pentru a-şi continua munca la proiectul “bombei H”. Doi ani mai târziu, la 1 noiembrie 1952, ceea ce părea o imposibilitate tehnică chiar şi lui Oppenheimer, s-a realizat: detonarea primei bombe cu hidrogen (Ivy Mike). De atunci, Edward Teller a rămas în istorie drept “părintele bombei cu hidrogen”, iar celebritatea lui suscită controverse şi azi. În anul 1991, reputatul om de televiziune Aristide Buhoiu (lugojean şi el) îi lua un interviu lui Edward Teller, la Hoover Institute. Atunci când i-a pomenit de Lugoj, faţa bătrânului savant s-a înseninat. El a spus că atât cât va curge Timişul prin oraş, el îşi va păstra amintirile plăcute despre Lugoj.

Cibernetica s-a născut la… Moara Şpănească

Un alt mare savant care şi-a găsit liniştea şi chiar inspiraţia în oraşul nostru a fost Ştefan Odobleja, părintele ciberneticii generalizate. Iată ce spunea el într-un manuscris inedit, pus în valoare de prof. Josif Constantin Drăgan: “Cele mai valoroase şi originale idei mi-au răsărit în minte în mod neaşteptat, în timpul plimbărilor mele prin pădurea Binişului (…) Dar cea mai mare parte din cartea mea a fost scrisă, compusă în aer liber, făcând helioterapie pe o plajă izolată pe malul Timişului. În zăvoiul de la est de Lugoj (se referă la păduricea de la Moara Şpănească) am practicat intens auto-observaţia şi am perfecţionat-o”. Ca medic militar, el a funcţionat timp de doi ani la Lugoj, unde a tipărit în 1938 cartea de căpătâi a ciberneticii, “Psihologia consonantistă”. Cartea a fost difuzată apoi la Paris prin intermediul librăriei Maloine, însă tirajul insuficient şi izbucnirea războiului au făcut-o insuficient cunoscută cercetătorilor de limbă engleză, care le-au acordat paternitatea unor cercetători care au ieşit mult mai târziu pe piaţă (1948): este vorba de Norbert Wiener, Albert Rosenblueth şi Kurt Lewin. În loc să primească laurii comunităţii ştiinţifice internaţionale, Odobleja s-a stins din viaţă în anul 1978, într-o mizerie cruntă.

Horia Sima, profesor la Bredi!

Una din cele mai controversate personalităţi din istoria anilor 30-40, căpetenia legionară Horia Sima, şi-a petrecut doi ani din viaţă la Lugoj, unde a fost profesor de istorie la Liceul “Coriolan Brediceanu”. Lucrul este explicabil pentru că Sima, absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, era şi comandant al Gărzii de Fier din regiunea Banat, din 1927.După înfrângere rebeliunii legionare (1941) Sima a căzut în dizgraţie şi a stat o perioadă ascuns în clădirea orfelinatului de fete “Sf. Vasile” din Lugoj, fiind ajutat de membrii puternicului cuib din Herendeşti.