În imensitatea planetară a oceanului reţelelor de socializare se aruncă tot mai hotărât şi cu voluptate nu doar vedetele şi oamenii obişnuiţi, ci şi reprezentanţii arealului politic, tot mai dornici să se facă remarcaţi şi „altfel”, aplecaţi chipurile asupra agendei de probleme a unui electorat eterogen şi bulversat de provocările unor realităţi dure, descumpănitoare şi frustrante. S-a juns ca până şi deţinătorii celor mai înalte magistraturi în stat să posteze filmuleţe pe youtube, fotografii şi mesaje pe facebook, twitter etc. Atunci când sunt compuse şi redactate de ei înşişi, cel mai adesea într-un stil preţios, alambicat, fie fie forţat cordial, semnificaţia comunicării se pierde într-un conglomerat, o aglutinare de expresii fără pic de relief şi limpezime. De pildă, de curând, duzini de analişti TV cu sau fără patalama apar în dezbateri nesfârşite pentru ca să comenteze, să interpreteze „hermeneutic” ce se ascunde în spatele postării şefului guvernului, care la început de aprilie aniversează 13 ani de activitate politică, vorbind de lupta cu sistemul/ regimul autoritarist actual şi presa aservită acestuia, sugerând, după o eventuală victorie, o posibilă retragere. În lipsă de alte subiecte, zece rânduri de text au fost răsucite pe toate feţele, apropiaţi ai premierului iţindu-se pe la felurite conferinţe de presă pentru a „linişti” fanii personajului în cauză, decriptând în altă cheie, mai optimistă, semnificaţiile enigmatice ale comunicatului cu neaşteptate, surprinzătoare accente confesive.
Cât despre vedetele din show-biz, îndrăgostite până peste cap de moda selfie, ele postează frenetic poze personale în ipostaze caraghioase, mai ales surprinse în voiajuri exotice, însoţite de comentarii înduioşător de puerile. Ca de altminteri descrierile ritualurilor zilnice, a activităţilor de o înfiorătoare banalitate, cărora li se acordă o importanţă evident supradimensionată. O maree de vorbe şi povestiri care s-ar dori cu tâlc şi haz, în fapt o înşiruire anodină de fleacuri pe care numai nişte fani naivi, fără discernământ, le pot absorbi cu nesaţ.
La orice ne-am fi aşteptat, dar nu şi la transformarea Marinei Almăşan într-un personaj de tabloid, adesea de prima pagină, mai ales de la agitata istorie a divorţului de trubadurul folk Victor Socaciu, politician cu ambiţii, dar mai ales de la idila niţel bizară cu Georgică Cornu, un om de afaceri controversat şi în plină anchetă DNA, aflat în prezent sub control judiciar, într-o stare de semilibertate condiţionată. Când şi-a lansat cel mai recent volum de publicistică, „Bombănelile Marinei” (o antologie de articole risipite prin varii periodice), doamna Almăşan a efectuat turul televiziunilor, apărând, culmea, la emisiunile mondene de notorietate. Era inevitabil ca moderatorii să o asalteze cu întrebări despre viaţa personală la care a răspuns disciplinată, mai pe ocolite, dar subliniind câteva.