Peste 70 de mii de locuitori depind zilnic de serviciile şi instituţiile Lugojului

Deşi mulţi concitadini se plâng că Lugojul nu oferă prea multe oportunităţi, locuitorii comunelor şi al satelor din jur, ba chiar şi din oraşe ca Timişoara, Caransebeş şi Făget văd municipiul nostru ca fiind interesant din punctul de vedere al locurilor de muncă, comerţului, sănătăţii sau educaţiei.

Deşi Lugojul are sub 40.000 de locuitori, el este un magnet pentru o arie care cuprinde o populaţie de peste 70.000. Printre cei care îşi câştigă o pâine în oraşul nostru se numără şi locuitori din judeţele învecinate.
Cei mai mulţi cetăţeni din afara Lugojului sunt dependenţi de locurile de muncă oferite de către multinaţionale, de către spital, de licee şi şcoli şi chiar de magazinele şi piaţa municipiului.

Multinaţionalele cu reprezentanţe la Lugoj se dovedesc a fi angajatori importanţi nu numai pentru oraş, ci şi pentru comunele şi satele din jur. Firma „Hella”, de pildă, asigură trasportul angajaţilor cu autobuze proprii pe trei rute. Din totalul de 380 de angajaţi, 60 provin din Crivina, Cireşu, Româneşti, Coşava, Măguri, dar şi din Făget şi Bichigi. Acestora li se adaugă alţi 45 de angajaţi din Timişoara, ceea ce ridică numărul navetiştilor la aproape o treime din totalul salariaţilor.
„Autoliv”, o altă firmă internaţională cu activitate în domeniul componentelor auto, a rezolvat în acelaşi fel mişcarea navetiştilor. Aceştia vin din Făget, Bethausen, Darova, Boldur şi Găvojdia. La un total de 1.400 de lucrători, „Autoliv” are în jur de 200 de navetişti.

Recordul angajaţilor „externi” este deţinut de firma „Rieker”. 500 dintre cei 900 de angajaţi, adică undeva la 60%, sunt oameni din comunele învecinate Lugojului care şi-au găsit un loc de muncă în oraş. Ei vin din Sacoşu Mare, Bethausen, Coştei, Balinţ, Boldur, Sacoş, Belinţ, Găvojdia, Ghizela sau Nădrag. Cunoscutul producător de încălţăminte are şi angajaţi din judeţul învecinat Caraş-Severin, de la Caransebeş şi din comuna Sacu.
Şi firma producătoare de lenjerie „Schoeller” se bazează pe angajaţii din localităţile învecinate. Lucrători din Bodo, Balinţ, ţipari şi Coştei îşi iau salariile de aici. Societatea plăteşte transportul auto pentru 30 de navetişti, dintr-un total de 150 de angajaţi.

Lugojul, un „magnet” pentru elevii din mediul rural

Lugojul este un magnet pentru cei din jur nu numai din punctul de vedere comercial sau al unui loc de muncă, ci şi din punct de vedere al educaţiei. „Nu există nici un sat pe o rază de 30 de kilometri în jurul Lugojului de unde să nu avem elevi”, spune profesorul Marcel Drăgan, directorul Grupului Şcolar „Aurel Vlaicu”. „Peste 55% din efectivele şcolare, şi aici mă refer la aproape 700 de elevi provin din mediul rural. Cei mai mulţi, de ordinul zecilor, provin din Ştiuca, Bârna, Pogăneşti sau Darova”, precizează directorul de la „Vlaicu”. Procentajul foarte mare de copii care fac naveta cu microbuze şcolare sau particulare se explică şi prin lipsa învăţământului tehnic în oraşul Făget, ceea ce face ca 30 de copii din Tomeşti şi Surduc să vină la liceul lugojean pentru studii.
Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu” din oraş a fost ales ca unitate de învăţământ cu peste o sută de elevi din afara Lugojului. În total, liceul lugojean are în jur de 1.200 de elevi. „Majoritatea navetiştilor vin din Belinţ, Chizătău, Coştei, Ştiuca, Darova, Găvojdia, Jena, Surduc, Traian Vuia, Lugojel sau Criciova, iar dintre aceştia, doar 5% stau în gazdă sau la rude”, spune directorul Păun Popovici.

Singurul liceu din Lugoj care dispune de un cămin – internat este Colegiul Tehnic „Valeriu Branişte” . Aici sunt cazaţi 70 de elevi din afara oraşului, cu menţiunea că ei nu studiază doar la „Branişte”, ci şi la alte şcoli din oraş. Ca şi la Grupul Şcolar „Aurel Vlaicu”, procentajul elevilor din mediul rural este de peste 50%. 500 de elevi din totalul de 900 provin din localităţi precum Darova, Sacoşu Mare, Căpăt, Belinţ, Balinţ, ţipari, Coştei, Dumbrava, Bârna, Sărăzani sau Ştiuca. Lor li se adaugă trei elevi din Caraş Severin (Sacu, Fârlug) şi doi din Mehedinţi. La Colegiul „Branişte”, 533 de elevi urmează cursurile la zi şi încă 367 învaţă la seral.

„Noi creştem şi coborâm odată cu economia Lugojului”

Unul dintre cei mai longevivi primari din imediata apropiere a Lugojului este Ioan Sima. Edilul-şef de la Victor Vlad Delamarina spune că „avem tot interesul ca economia Lugojului să se dezvolte. După Revoluţie, când s-au desfiinţat marile fabrici de stat, mulţi locuitori de la noi şi-au pierdut locurile de muncă şi s-au plafonat, într-un fel, pentru că în sat nu avem decât agricultură, altceva aici nu au ce lucra”. Primarul Sima adaugă însă, că în ultimii ani, firme lugojene precum producătorul de încălţăminte „Rieker”, cel de mobilier industrial „Gammet 2000” sau Cooperativa „Munca” (produse textile) au oferit locuri de muncă, adică salarii celor din Satu Mic.

Un alt loc în care se observă dependenţa comunelor din zonă de municipiul Lugoj este Piaţa agroalimentară a oraşului. În zilele de piaţă, din cei 280 de comercianţi care îşi vând produsele, de la răsaduri până la legume, doar 70 sunt lugojeni. Trei sferturi din vânzători provin din jurul Lugojului sau din aşezări mai îndepărtate: Susani, Sudriaş, Jupani, Traian Vuia, Răchita, Leucuşeşti, Cladova, Cutina, Bodo, Balinţ, Coştei, Gruni, Belinţ, Jabăr, Ohaba Forgaci, la care se adaugă oraşele Făget şi Caransebeş. „În această perioadă, vin şi ţărani din Caraş-Severin, care vând mere, pere, caise sau prune – de la Domaşnea, Teregova, Vârciorova, Peştere, Bolvaşniţa, dar şi olteni, cu castraveţi, ardei sau vinete”, spune Francisc Krall, şeful Serviciului Desfacere Pieţe, Târguri şi Oboare. De asemenea, pentru mulţi proprietari de magazine săteşti, supermarket-urile municipiului sunt o bună sursă de aprovizionare.

Problema-cheie: mijloacele de transport

O opinie asemănătoare are şi Petru Carebia, primarul comunei Coşteiu. „Evident că avem un avantaj prin distanţa mică faţă de oraş. Totuşi, condiţii nu prea sunt pentru toţi cei care vin să muncească la Lugoj. Aici mă refer la transportul celor care nu beneficiază de autobuze puse la dispoziţie de angajatori. Eu am încercat să perfectez o linie de transport în comun cu o firmă de profil, dar m-am lovit de concurenţa neloială a celor care îi duc pe oameni la oraş cu <<ia-mă, nene>>”, spune edilul-şef de la Coşteiu.