Patricia Manea, cercetătoarea istoriei ascunse a Lugojului

Meritul Patriciei Manea este acela de a explora teritorii absolut inedite din istoria orașului, subiectele fiind analizate cu argumente extrem de interesante și din puncte de vedere, în covârșitoare majoritate, nemaiîntâlnite până în prezent.

Pasiunea pentru istorie, pentru heral­dică și pentru descifrarea sem­ni­fi­cațiilor ascunse ale detaliilor ar­hitectonice ale monumentelor și venerabilelor fațade ale urbei, dispunerea clădirilor, a cărei logică se dezvăluie doar prin observarea ei atentă de la mare înălțime, toate acestea o recomandă.




Chiar și a­tunci când a abordat subiecte despre care s-a mai scris, Patricia Ma­nea a făcut-o într-o manieră proaspătă, incitantă, surprinzătoare pe alocuri, dar mereu documentată și convingătoare. În plus, Patricia Manea are o mare calitate: aceea de a lega lucrurile, de a stabili conexiuni neașteptate, dar perfect plauzibile, de a desluși sensuri, mesaje, acolo unnde un ochi blazat nu vede decât banalul.

Este un fapt onorant că un cer­cetător care a obținut titlul științific de doctor în științe istorice, decernat cu calificativul ”Summa cum Laude” de Școala Doctorală a Facultății de Istorie din București, a pus ca piatră de temelie a lu­crărilor sale Lugojul, ca subiect inepuizabil și mereu proaspăt izvor de inspirație.

Itinerarii spirituale prin Lugojul simbolurilor misterioase

Această tendință s-a văzut încă de la prima sa carte, ”Egregora de la Lugoj” (scrisă împreună cu Ovidiu Dan), despre care criticul literar Ciprian Chirvasiu, spunea că ”reprezintă o contribuţie majoră la destul de firava literatură masonică românească a ultimelor două decenii”.

Patricia Manea (Ghemeș) se destăinuia atunci că pasiunea descifrării simbolurilor o are încă din copilărie:

”Copil fiind, îmi amin­tesc că aveam acasă un secreter cu modele foarte interesante. La un moment dat, tatăl meu a început să-mi explice semnificaţia acelor ornamente pe care le credeam întâmplătoare. De atunci am devenit foarte atentă la semnificaţia din spatele unor elemente de arhi­tectură, monumente, ornamente, etc. Lucrurile acestea nu sunt deloc întâmplătoare, pentru că Maestrul Roncelinus, cel care a condus toate comanderiile Cavalerilor Templieri din Anglia, spune că „acolo unde veţi construi mari edificii, faceţi semne de recunoaştere”. Astfel de semne de recunoaştere există şi la Lugoj. De multe ori, trecem nepăsători pe lângă simboluri profunde, puse neîntâmplător în anu­mite locuri din oraş, care, alăturate, alcătuiesc adevărate itinerarii spiri­tuale. Eu invit lugojenii să descopere povestea din spatele fiecărui simbol, care are o parte vizibilă şi alta ascunsă, nevăzută. Desigur, am apelat la numeroase surse în documentare, prima dintre ele fiind un articol foarte documentat publicat în „Redeşteptarea”, sub semnătura arheologului şi muzeografului dr. Răzvan Pinca, director (n.r. – la acea dată) al Mu­zeului din Lugoj, articol care se numea Simboluri masonice în arhitectura interbelică a Lugojului”.

Mesaje din vechime ascunse pe venerabilele fațade ale orașului

”Simboluri precum echerul şi compasul, bufniţa, cornul abundenţei, cercul, triunghiul, litera grecească ”pi” se regăsesc pe mai multe clă­diri ale oraşului: Casa Dan, Mu­schong sau Nepbank, Casa Ternovits, Palatul Justiţiei, Casa Ver­teş, casa Klein, Teatrul Municipal, Palatul Institutului de Credit, Şcoala de fete „Notre Dame”, pa­la­tul Greco-catolic „Sf. Vasile cel Mare”, Palatul Bejan etc. După Patricia Ghemeş, aceste clădiri sunt dispuse respectând anumite configuraţii: în Lugojul German, unde s-au conservat foarte bine stră­zile, configuraţia triunghiul ”Del­ta luminoasă”, aşa cum e denumit el în masonerie. Strada Bucegi şi traseul format de câteva clădiri de referinţă (Biserica Re­for­mată, Palatul de Justiţie, Cimi­tirul Ortodox) închipuie cele două laturi ale unui compas”, observa criticul Ciprian Chirvasiu, care menționa în context și operele lugojene ale ”misteriosului” arhitect Armin Vilanyi.

”Detectiv al vestigiilor istorice”

Următorul pas a fost făcut în stil mare cu o lucrare închinată Palatului Bejan și intitulată ”Palatul familiei nobiliare Athanasievici – Bejan. Atlas de geometrie sacră”. Cartea Patriciei Manea, publicată în excepționale condiții grafice la Editura Nestor din Capitală (2016), sub aspectul unui album bogat ilustrat, vorbește dintr-o perspectivă inedită despre un simbol al arhitecturii lugojene, excelent prezervat în prezent prin grija descendenților ilustrei familii Bejan.

”Autoarea, cu o bogată ex­pe­rien­ță de detectiv al vestigiilor arhi­tectonice – a realizat și o mulți­me de filme documentare pentru te­leviziune – descoperă un palat. Nu unul oarecare. Un palat al unei familii nobiliare din Banat, construit între 1901-1902, cu afinități spre lumea misterelor francmasonice, transpuse și în realizarea re­ședinței din Lugoj (…) Bogăția de informații este marea calitate a acestei lucrări. Pentru a explica semnificațiile încifrate – spune autoarea – de valoare arhitectonică sacră, ne aduce ca referință simboluri de la Catedrala din Chartres și de la cea din Famagusta (Cipru). Se poate spune că Palatul Atha­na­sievici – Bejan, cu imensa con­tri­buție a arhitectului Karl Hart, nu este o simplă construcție, având un mesaj peste Timp – spune autoarea. Obsesia este ritualul gradului de Maestru Perfect, la care nu o dată face referire. Ca și cum ar fi o oglindire a acestuia”, scria Ho­ria Nestorescu Bălcești, în prefața cărții.

Să mai notăm că ediția de lux (care beneficiază de grafica realizată de Sergiu Sfercoci, tehnoredactor la ”Redeșteptarea”) a fost lansată la Lugoj, la Cinema Bela Lugosi, apoi la Salonul Inter­na­țional de Cultură Masonică, Bu­curești, 5 noiembrie 2016, în organizarea MOFR – Marelui Ordin Feminin Român.

De la castelele Mocioneștilor, la monumentul lui Muschong din Cimitrul Catolic

Pe aceeași linie a preocupărilor legate de Banat și de Lugoj, se înscrie și lucrarea de doctorat ”Familii nobile din Banat, în seco­lul al XVIII-lea și începutul seco­lului XIX. Heraldică și genealogie”. Lucrarea Patriciei Manea, care este și membră în Institutul Na­țional de Heraldică ”Sever Zota” însumează 609 pagini și cuprinde dese referiri la Lugoj.

Un capitol de referință este dedicat reorga­ni­zării arhivistice a muzeelor din Lugoj și din Timișoara. În anul 2016, Patricia Manea a vorbit despre o altă mare personalitate din istoria Lugojului, Contele Soro (Saurau) în cadrul Sesiunii națio­nale de comunicări ”Timp, spații și mentalități. Istoria, între concret și imaginar”.

Alte preocupări, legate de castelele familiei Mocioni din România și Serbia (castelele de la Foeni, Bulci, Căpâlnaș, precum și cripta Mocioneștilor de la Foeni), de monumentul industriașului Jakob Muschong din Cimitirul Catolic de la Lugoj, au fost concretizate în lucrări foarte interesante, inclusiv în 15 apariții la emisiunea ”Paranteze Deschise” de la Ten Tv Lugoj. Astăzi, aceste 15 emisiuni pot constituii, împreu­nă, o colecție de valoare aparte.