Parcul secular al Spitalului Municipal Lugoj, distrus de intemperii şi indolență

Lugojul a pierdut, pe nesimțite, un adevărat parc botanic, cu specii rare și protejate.

Curtea Spitalului Municipal ”Dr. Teodor Andrei” şi spa­țiul fostului Pavilion TBC au fost gândite, încă de la în­ceput, ca spații de refacere, de recuperare a pacienților în aer liber. Ideea era ca între pavilioane să se dezvolte o adevărată grădină botanică, cu arbori aduși din toate colțurile lumii.

Un document ex­tra­or­dinar din arhiva spitalului, aflat în posesia ”Re­deș­tep­tă­rii”, vorbește despre speciile rare și protejate care au fost plantate încă de la fondarea noului spital al Lugojului, în anul 1911.
Printre arborii plantați în 1911 se numără cele trei e­xemplare de Gingko Biloba, o adevărată farmacie verde, apoi molidul argintiu, specii de stejar originare din Africa de Nord, Franța și Spania, stejar roșu american etc.

După 1911, plantări suc­ce­sive au mai avut loc în 1930, 1940, 1950, 1955, 1964,1968, 1969 și 1970. De obicei, când este vorba despre distrugeri, dăm vina pe perioada comunistă, dar în acest caz lucrurile stau tocmai invers. În perioada respectivă, s-a continuat tra­di­ția aducerii unor specii deosebite, evitând pe cele comune.

Valurile succesive de plantări au îmbogățit acest spațiu cu nu mai puțin de 252 de arbori din cele mai diverse specii: chiparosul de California, tuia gigantică din vestul Americii de Nord, tuia piramidală, arţarul a­me­rican, cetina de negi din Munții Caucaz (plantată în 1920), douglas verde din Munții Stâncoși (SUA), dou­glas argintiu din Canada, ienupărul de Virginia, socul negru, salcâmul japonez, arţarul tătăresc, specii de ulmi şi de paltini, molizi etc.

Specii din toată lumea

Practic, cele două spitale învecinate (de adulți și TBC, cum se numeau pe vremuri) erau înconjurate de specii de arbori din toate colțurile lumii, din Japonia, China, India și Africa de Nord, la Hi­malaya, cele două A­me­rici, Caucaz, Armenia, Turkmenistan și Iran.

Mulţi dintre ei au fost tăiaţi după furtuna puternică din 17 august 2016.

”În ma­re parte, acești arbori va­loroși au fost tăiați. S-au tăiat arțari americani, prove­niți din estul și centrul con­tinentului a­me­rican, arțarii tătărești, proveniți din Armenia și Iran, sau paltinul de junte din sudul Caucazului. Când s-a făcut toaletarea, nu s-a ținut cont de faptul că sunt arbori ocrotiți, au fost puși jos. Au mai rămas cele trei exem­pla­re de Ginko Biloba, alături de unele specii precum salcâmul japonez sau pendula, dar în acest caz vorbim de arbori ornamentali. În special, în partea dinspre calea ferată s-au făcut aceste tăieri. Poate unele au fost justificate de starea arborilor, dar s-a ales soluția nefericită, dar mai la îndemână, de a înlocui spe­ciile rare cu unele comune. Parcul spitalului putea avea valoare de parc dendrologic! Păcat, pentru că este greu să mai aduni la un loc atâtea specii rare”, ne-a declarat prof. dr. Sofronie Mureșan.

Despre arborii valoroși ai Lugojului am mai scris. În orașul nostru există câteva exemplare de Ginko Biloba (”Arborele pagodelor”), con­si­derat nu numai o specie o­crotită, ci și o adevărată mi­nunăție a lumii vegetale. Su­pranumit și ”arborele vie­ții”, Gingko are proprietăți curative în combaterea scle­rozei și senilității, îm­bu­nătățirea circulației san­gu­ine, a me­mo­riei și func­țiilor cerebrale. Ginko poate trăi până la trei mii de ani și este cunoscut cazul unui astfel  de arbore, situat în epicentrul atacului nuclear de la Hiroshima și care trăiește și azi.

Un alt monument al natu­rii pe care l-am evi­den­țiat în paginile ”Re­deșteptării” este impresionantul chiparos de baltă. Originar din America de Nord, este un arbore rarisim în România (prof. dr. Sofronie Mureșan susține că există doar patru-cinci e­xem­plare în țară). La Lugoj, acest arbore în vârstă de peste 200 de ani se află pe strada Cernei, în curtea fostului dispensar de la nr. 4. Pe trunchiul său se află o placă cu denumirea latină ”Ta­xo­dium distichum” și men­­țiunea ”monument al na­turii”.