Cred în familie. Cred în viabilitatea ei ca celulă de bază a unei societăţi sănătoase şi echilibrate, chiar la începutul mileniului III. În ciuda a ceea ce unii afirmă, fiind influenţaţi de anumite curente de opinie străine de etosul creştin şi românesc tradiţional, eu cred însă că familia nu este şi nu ar trebui să fie considerată niciodată o instituţie perimată, ci una care îşi păstrează mereu relevanţa.
Cred în familie. Cred în viabilitatea ei ca celulă de bază a unei societăţi sănătoase şi echilibrate, chiar la începutul mileniului III. În ciuda a ceea ce unii afirmă, fiind influenţaţi de anumite curente de opinie străine de etosul creştin şi românesc tradiţional, eu cred însă că familia nu este şi nu ar trebui să fie considerată niciodată o instituţie perimată, ci una care îşi păstrează mereu relevanţa.
Am văzut lumina zilei într-un sat frumos de oameni gospodari de la poalele Retezatului. Am avut privilegiul să cresc, împreună cu fratele meu şi sora mea într-o familie de oameni simpli, dar frumoşi la suflet, cu credinţă în Dumnezeu, într-o atmosferă de familie caldă, senină şi armonioasă. De la tata am învăţat valoarea muncii, respectul de sine şi importanţa cuvântului dat. Figura lui – un amestec de autoritate şi dragoste – mi-a luminat anii copilăriei şi ai adolescenţei, dăruindu-mi, la vârsta marilor alegeri ale vieţii, un model demn de urmat. Dar mama? Ce aş putea spune despre acea fiinţă care mi-a dat viaţă şi care şi acum, la peste 50 de ani ai mei, ori de câte ori o vizitez, nu uită să mă sărute pe frunte şi să-şi exprime bucuria de a mă vedea? Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru părinţii mei şi pentru tot ce au reprezentat şi continuă să reprezinte pentru mine. Fără ei şi fără ajutorul lui Dumnezeu, nu aş fi putut deveni ceea ce sunt acum.
Anii au trecut şi Dumnezeu mi-a oferit ocazia de a-mi întemeia propria familie. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o soţie iubitoare cu care am împărtăşit mai mult de două decenii din viaţa noastră şi clipe de bucurie, dar şi clipe de întristare, uneori. Bucuria noastră ca şi cuplu a fost legată, evident şi de cele două fete ale noastre – Andreea şi Flavia – în care ne-am investit ca părinţi cu tot ce suntem. Împreună am învăţat ce înseamnă o viaţă de familie bazată pe valori sănătoase, în care membrii ei se bucură nu numai de drepturi, dar îşi asumă, în mod clar, şi responsabilităţi – pe măsura vârstei şi a „puterilor”.
Nu numai atât, dar şi copiii care cresc în casa noastră (copii proveniţi adesea din familii disfuncţionale sau fără părinţi), au avut ocazia de a învăţa aceste lucruri, într-o atmosferă de dragoste, datorită implicării pe care, alături de soţia mea, am avut-o în creşterea şi educarea lor.
De aceea, valorile familiei nu sunt pentru mine un slogan găunos, care „dă bine” la public. Dimpotrivă, – reprezintă ceva foarte drag mie, legat de sufletul meu, de propria mea identitate. Într-o societate în care familia este în pericol, din multe puncte de vedere, promovarea valorilor familiei nu este un moft politicianist, ci , în opinia mea, un demers absolut esenţial pentru o societate sănătoasă. Am văzut cu ochii mei, pe de o parte, ce înseamnă copiii crescuţi în familii robuste, bazate pe valorile creştine şi ale unui bun-simţ sănătos şi copiii proveniţi din familii dezorganizate, disfuncţionale.
Problema educaţiei nu o putem lăsa numai în cârca statului sau a sistemului educaţional. Adevărata educaţie – cei „şapte ani de acasă” cum zice românul – începe din familie. Aici, copilul trebuie să înveţe politeţea, respectul de sine şi de semeni, altruismul, bunătatea, onestitatea, bunul simţ, etica muncii şi alte valori esenţiale necesare dezvoltării ca element social sănătos, care va putea contribui personal la progresul social.
De aceea, ca politician, voi susţine toate acele demersuri legislative al căror scop este întărirea şi îmbunătăţirea condiţiei familiei în societatea românească şi mă voi opune acelor demersuri care urmăresc slăbirea acestei instituţii, cu scopul de a o lăsa vulnerabilă în faţa provocărilor societăţii contemporane. Susţinerea moralei iudeo-creştine este în opinia mea esenţială instituţiei familiei.
Dincolo de activitatea mea parlamentară (în cazul în care voi fi ales ca deputat), aş dori ca şi la nivelul colegiului pe care îl reprezint, să pot fi la dispoziţia cetăţenilor, oferind consiliere şi ajutor familiilor sau persoanelor aflate în dificultate. Aşa să îmi ajute Dumnezeu!
MIHĂIŢĂ BOJIN,
Candidat Camera Deputaţilor,
Colegiul 7 Lugoj