Istoria Complexului turistic de la Valea lui Liman începe în anii ’70, aşa cum ne-a istorisit Teodor Chicinaş, primarul comunei Tomeşti între anii 1968 – 1982.
Istoria Complexului turistic de la Valea lui Liman începe în anii ’70, aşa cum ne-a istorisit Teodor Chicinaş, primarul comunei Tomeşti între anii 1968 – 1982.
„Prima dată eu am pus acolo o roată de moară, de la o moară demolată din localitatea Româneşti. Am pus-o pe albia râului Bega lângă pod, care pe atunci nu exista, fiind numai un vad de trecere. Abia pe urmă a fost construit un pod de lemn care a funcţionat vreo 20 de ani până ce a fost înlocuit de cel de beton. La vreo 50 de metri în aval de pod am pus roata de moară şi am produs curent electric”.
Totul se petrecea în luna aprilie a anului 1973, iar mica instalaţie improvizată în inima pădurii alimenta 150 de becuri. „Inovaţia” nu i-a lăsat nepăsători pe reprezentanţii regimului comunist, care au aflat că ziua în amiaza mare la Tomeşti ardeau becuri.
„Am fost criticat şi în presa zilei de atunci, că îmi bat joc de banii statului. A venit chiar primul secretar de la judeţ, Mihai Telescu, care m-a luat la întrebări, ce fac că la ora 10 ardeau becurile. I-am explicat că n-am făcut nimic rău şi că totul s-a realizat fără un leu cheltuit.
Când primul secretar a văzut că de fapt apa curgea la vale şi producea energia electrică a becurilor, i-a spus fostului prim-vicepreşedinte Daju să convoace un comandament cu toţi directorii de la nivel de judeţ, pentru a se prezenta la Tomeşti şi a mă ajuta la ceea ce doream să fac la Valea lui Liman. Pentru că i-am spus lui Telescu că într-un loc vreau să ridic motelul, dincolo ştrandul, iar în altă parte scena cu amfiteatru. Aşa a început totul”, a continuat Teodor Chicinaş.
Primele lucrări s-au făcut la actualul motel, numai că pe atunci avea destinaţie de cabană pentru sticlari. Lucrarea nu era suportată de către primărie, ci de fabrica de sticlă din Tomeşti, prin personalul pe care îi trimitea să muncească benevol.
„Oamenii erau deosebit de săritori la toate solicitările mele şi de muncitori, iar tot ceea ce s-a construit acolo s-a făcut absolut numai prin muncă voluntară. Eu i-am organizat şi îndrumat să-şi ridice cabana. Dar i-au ajutat mult şi mulţi locuitori din satele aparţinătoare de comuna Tomeşti”, povesteşte fostul edil şef.
Acesta îşi aminteşte că lucrările au început în 16 mai 1974, în afara fundaţiei care era turnată deja, iar în luna august, totul a fost dat în folosinţă. Şi totul fără cheltuieli deosebite, doar pe materialele care trebuiau cumpărate, cimentul şi fierul-beton.
„Că lemn aveam destul în pădure, iar piatra o aduceam tot din zonă, după ce am puşcat cu dinamita o stâncă în urma căreia au rămas 50 de camioane de piatră”, ne-a spus Teodor Chicinaş.
Pentru stadion s-a deviat cursul Begăi!
Câţiva ani mai târziu, după ce toate celelalte lucrări au fost gata, s-au demarat şi lucrările necesare amenajării unui stadion de fotbal. „Bega atunci trecea chiar pe lângă drum, iar pentru stadion a trebuit să-i schimbăm cursul, de la pod pe sub pădure. Am băgat în el cel puţin 200 de camioane de piatră brută, pentru drenaj, şi alte 200 de camioane de pământ pentru a se face terenul.
Chiar şi când m-am mutat la Deta, tot ca primar, le mai trimiteam uşi şi ferestre ca să se termine lucrarea. Ele ulterior au dispărut şi clădirea a rămas în stadiul de acum. Şi aici totul a fost făcut de oameni, prin munca lor voluntară”, a încheiat fostul primar al comunei Tomeşti.
De atunci, ultimele lucrări mari la complexul Valea lui Liman s-au făcut la începutul anilor 2000, când au fost extinse spaţiile de cazare şi s-au reabilitat terasele, piscina şi întreaga infrastructură.