Omagiu colegilor de breaslă, prea repede plecați dintre noi

Mircea Anghel – singur. Nicolae M. Stanoiev – singur. Petre Bou­lescu – singur. Ioan Ardeleanu – sin­gur. Patru oameni de presă, patru destine, patru momente de fi­nal de viață.




Nu știu dacă singurătatea din ulti­mele lor clipe este o coin­ci­dență, dar, ca toți ziariștii ade­vă­rați, au fost mereu neînțeleși. Și singuri, în felul lor. Și neiubiți de mai marii zilei.

Au plătit tribut unei meserii în care stressul nu iartă. Tribut în sănătate, tribut în renunțări, tribut în zile, săp­tă­mâni și luni întregi, la rând, cu zero timp liber pentru ei.

O mă­ci­nare continuă, pe care doar cei care au făcut cu adevărat presă o înțeleg.

Cei care, ani la rândul, și-au nedormit nopțile în tipografii, în zgomot de rotativă și miros pătrunzător de cerneală; cei care au stat zi lumină la masa de montaj, încercând să surprindă cadrul perfect, alături de colegii care au alergat pe coclauri cu camera de vederi în spate; cei care au în­che­iat o zi de lucru pe stomacul gol și au plecat spre Timișoara, pentru a da ”bun de tipar” și pentru a reveni undeva în zori, pe la orele patru, cu tirajul împachetat, cu ochii roșii și o ”cafă” la pahar de carton, luată în grabă de pe drum.

Și, în fine, cei care conti­nuă să facă presă, adaptându-se rapid la noile tehnologii de comunicare în masă.

Tuturor, le fac o adâncă și sin­ceră reverență! Chiar dacă une­ori am fost în concurență di­rectă și polemici deschise, chiar dacă uneori ne-am situat pe po­ziții diametral opuse, v-am înțeles și v-am respectat pe toți cei adevărați. Acum, la despăr­ți­rea de Mircea Anghel, aducem un omagiu colegilor de breaslă lugojeni trecuți în eternitate.

Rămas bun, domnule profesor Constantin Buiciuc – Mircea, pentru prieteni, înzestrat scriitor, critic literar și jurnalist, port drapel al ”Actualității” și ”Ac­tua­li­­tății literare”, un om de mare o­me­nie, care a știut să fie liant al micii comunități literare lugojene, măcinate de (prea) multe ambiții mărunte. Vă salutăm cu plecăciune, Serenissime Maestru al Eleganței!

Rămas bun, Nicu Stanoiev, ve­teran al ”Redeșteptării”! Ne lip­sesc glumele tale, nonconformismul și acea unică persona­li­tate, mereu în priză, care u­neori ne distra la culme, alteori turna gaz peste foc, chiar la închiderea ediției, dar totdeauna în miezul evenimentelor!

Rămas bun Mircea Anghel! Profesorul de sport, tipul blond și solid, pişicher şi tupeist, omul dotat cu o ironie muşcătoare şi cu un viu simţ al umorului, dublat de un simț poetic autentic, pe care niciodată nu și l-a luat în serios!

Rămas bun Petre Boulescu, cel mai atent și dedicat inginer al televiziunii lugojene și colaborator al ”Redeșteptării”! Ani la rând, ”Omul orchestră” aflat la pupitrul tehnic al Televiziunii Europa Nova a fost primul venit și ultimul plecat din cabina de regie, un perfecționist care cerea totul de la colegi, dar cel mai exi­gent, în primul rând, era cu el însuși!

Rămas bun, domnule Ioan Ar­deleanu, poet și întemeitor al re­vistei culturale de ținută ”Banat”, editorialist la ”Redeș­tepta­rea” și autor al unui eseu care nu va îmbătrâni niciodată în timp, ”La ce bun politica”? Câtă dreptate ați avut, dom’ profesor!

Tuturor, o plecăciune pioasă și o reverență de dincolo de timp, măcar din partea colegilor de breaslă, dacă puternicii zilei nu v-au iubit!