O țară mai bună! Altă țară?

Deși separați de doctrine, pro­misiuni sau idei în cam­panie, politicienii au avut același mesaj la alegerile din 11 decembrie. Toți au cla­mat la unison că au votat pentru o țară mai bună, o alt­fel de Românie! Au votat pentru a nu ne mai fi rușine, pentru dezvoltare, pentru o mai mare încredere în par­la­ment și pentru înlăturarea co­rupției, pentru bani, pen­sii și multe altele.

Ciudat, pentru că dacă ei au votat pentru asta, pentru ce am votat noi, ceilalți? Cei care chiar vrem să vedem rea­li­za­te lucrurile expuse de cei a­flați în jocul electoral. De fiecare dată când am ieșit la vot, noi mereu am crezut în asta.

Și parcă de fiecare dată am simțit că suntem pă­că­liți, dovadă că nu prea ne mai trage ața la vot. In­di­ferent de mesajele care de fiecare dată încearcă să tre­zeas­că conștiința noastră, re­pet, păcălită.

Vorbim des­pre demnitate și siguranță, lucruri frumoase, dar ceea ce nu se spune este că toate cele enumerate mai sus de politicienii noștri trebuiau implementate tocmai de ei. Iar ei nu fac nimic de 27 de ani, doar aruncă vorbe în vânt sau ne iau dorințele și vorbele din gură și spun că ei vor asta. Culmea ri­di­co­lului este că tocmai pentru asta sunt trimiși acolo, să real­izeze ceea ce își propun. Adică fapte, nu vorbe!

Deși parcă și asta era un slogan elec­toral și din el s-a reali­zat doar partea cu vorbele. Și atunci de ce nu fac ceea ce spun, de ce nu duc la bun sfârșit enumerările men­țio­na­te la ieșirea din secțiile de vot? De ce nu avem dem­ni­ta­te, o țară mai bună, pensii, salarii după patru, opt sau 12 ani? Cine să ne răspundă la întrebările acestea? Noi parlamentari sau vechii par­la­mentari? Care și acum pa­tru ani au votat tot pentru a­ce­lași lucru, viață mai bună, revenirea românilor acasă, bla, bla…

Ce s-a ales din a­ceste dorințe, din mesajele ex­primate acum? Mai ni­mic, un copy-paste sau un pla­giat, că tot e la modă, după ceea ce a fost în urmă cu unul, două sau trei scru­tinuri electorale în urmă. Trăim un deja-vu grotesc, din care nu putem ieși, pen­tru că reforma clasei poli­ti­ce nu există.

Mare parte din­tre tinerii care apar în po­li­tică se reformează sau se instruiesc pe modelul b­ă­trâ­nilor, care îi iau sub aripa lor ocrotitoare și le explică despre ce și cum trebuie fă­cut. Iar ceilalți tineri, care nu au bătrâni să-i sfătuiască și nici nu vor să-și cumpere, vor o țară mai bună. Și atunci aleg altă țară…