O palmã pe obrazul sistemului care, de 22 de ani, urcã „scroafa-n copac”

Cei interesaţi de politică cu orice preţ ignoră cu bună ştiinţă un aspect pe care-l putem judeca, în sfârşit, „la rece”, pe gerul acesta de minus 20 de grade care a dus, volens-nolens, la un armistiţiu al manifestaţiilor din Piaţa Universităţii.

Cei interesaţi de politică cu orice preţ ignoră cu bună ştiinţă un aspect pe care-l putem judeca, în sfârşit, „la rece”, pe gerul acesta de minus 20 de grade care a dus, volens-nolens, la un armistiţiu al manifestaţiilor din Piaţa Universităţii.

Protestul popular de acolo (acum două săptămâni explicam, pe larg, ce i-a adus şi pe unii lugojeni în stradă) mai are un aspect, ignorat cu bună ştiinţă de comentatorii din studiouri, pentru care vocea străzii este doar un element de fundal. Şi anume, nuanţa antisistem a acestora.
Primele declaraţii din primele zile de protest, atunci când mesajul nu a fost alterat de părţi interesate, care cer musai Legea Cojocaru sau alte bazaconii, indicau clar o distanţare faţă de întreaga clasă politică şi de „opera” ei începută cu 22 de ani în urmă. Expulzările intruşilor au dovedit-o, zi de zi, atunci când piaţa a fost părăsită pe rând, cu „şuturi” la spate, de Ludovic Orban, Petre Roman, Dan Diaconescu, de vechii-noii verzi de la „Noua Dreaptă”, de ciudăţenii mondene cu pretenţii de candidatură la Primăria Capitalei (Irinel Columbeanu), de fostul ministru al muncii, Ioan Botiş etc.
Indiferent de varianta care convine Puterii sau Opoziţiei, manifestaţiile au o pronunţată tentă antisistem. Iar dacă termenul pare prea general, răspunsul la întrebarea „de ce?” este unul simplu: pentru că sistemul creat în ultimele două decenii şi mai bine este unul care elimină, din start, valorile şi competenţa de care avem disperată nevoie, pentru a nu ne sinucide ca naţiune. De 22 de ani, apartenenţa la un „trib” politic a ridicat carnetul de partid la rang absolut, în timp ce oamenii cu calităţi reale irită, enervează şi nu au niciun viitor în acest nenorocit de sistem atât de urât de oamenii de rând.
Trăind undeva în vestul ţării, departe de Capitală, m-am întrebat mereu ce deosebea Lugojul cel vechi, care cunoscuse o accelerată dezvoltare pe toate planurile până în perioada interbelică, de cel de azi. Unde a dispărut clasa mijlocie care dădea echilibru societăţii, echilibrul după care tânjim în prezent? Am stat de vorbă pe această temă cu arheologul dr. Răzvan Pinca, director al Muzeului de Istorie, Etnografie şi Artă din Lugoj, care-mi spunea: „Libera iniţiativă, care funcţiona în limite morale şi legale, stimula progresul societăţii. Exista respectul faţă de individul care îşi dorea mai mult, faţă de liberul schimb, faţă de iniţiativa privată corectă şi concurenţa reală. Sociectatea din perioada respectivă dădea şansa individului să se afirme pe plan economic şi social. Famiile meseriaşilor erau înstărite până la un punct, nu cred că erau chiar o clasă mijlocie, dar aveau cultura liberei iniţiative şi ştiau că sistemul respectiv le protejează investiţiile şi iniţiativa. La toate acestea se adăuga o educaţie, o formare a individului de tip central-european, care favoriza aceste valori”.
Unde se regăsesc azi cultura liberei iniţiative şi a concurenţei corecte, credinţa că sistemul protejează investiţiile şi iniţiativa? Fiecare poate da un răspuns al lui, la fel ca şi la întrebarea „unde a dispărut clasa mijlocie a ţării ?”, având în vedere că asta ar însemna familii capabile să pună lunar, pe masă, venituri de 5-10.000 de euro?