Noul Cod Fiscal şi Curba Laffer

S-a hotărât modificarea schim­bă­rii noului Cod Fiscal! Nu, nu este o greşeală de scriere, chiar aşa stau lucrurile. Decidenţii po­litici au căzut în sfârşit de a­cord cu modificările principale a­duse Codului Fiscal: taxa pe va­loarea adăugată va fi redusă la 20% din 2016 şi la 19% din 2017, de la nivelul actual de 24%, în timp ce taxa pe con­strucţiile speciale şi supraac­ci­za la carburanţi vor fi des­fiin­ţa­te din 2017.

Aceiaşi „specialişti” ştiu că reducerea impozitelor va de­termina creşterea veni­tu­ri­lor, făcând trimitere directă la Curba Laffer.

Curba Laffer este o teorie e­conomică, denumită şi Teoria Laffer sau Teoria Economiei O­­fertei, emisă de economistul a­me­rican Arthur Laffer, cel care a avut şansa să aplice această teo­rie în cea mai mare eco­no­mie a lumii, a Statelor Unite ale Americii, în perioada celor două mandate ale preşedintelui Ronald Reagan, 1981 – 1989.

Ce spune această teorie? Că reducerea nivelului impozi­te­lor va conduce la creşterea ve­niturilor fiscale (din im­po­zite şi taxe), ca efect al creş­te­rii economiei.

Ce nu ştiu însă „spe­cialiştii” care au modificat Co­dul Fiscal? Faptul că această teorie economică se aplică în cazul impozitelor directe, mai precis cele pe muncă (im­po­zi­tul pe venit – salarii, impozitul pe profit, contribuţiile de asi­gu­rări sociale), şi nu se aplică în cazul impozitelor indirecte, pe consum (taxa pe valoarea a­dăugată, accize). Exact pe dos, dar noi românii suntem obiş­nuiţi cu deciziile „deştepte” lua­te de toate guvernele ce s-au perindat la putere după 1989.

În consecinţă, minusul de venituri fiscale (din TVA) ce va fi înregistrat la bu­get va trebui să fie acoperit in­te­gral din creşterea economiei şi din reducerea cheltuielilor pu­blice.

În ce priveşte creşterea e­co­nomiei, aceasta ar trebui să fie de minim 5% pentru a pu­tea acoperi în totalitate acest mi­nus, fără să ţinem cont de creş­terea cheltuielilor cu sa­la­riile din sectorul bugetar. Ori noi abia reuşim să ne apropiem de 3%.

Iar reducerea cheltuielilor publice nici nu ar trebui să fie luată în considerare, pentru că ar viza cheltuielile cu in­ves­ti­ţii­le, exact ceea ce lipsesc cel mai mult României în acest moment.

Să spunem câteva cuvinte şi despre amânarea renunţării la supraacciza la carburanţi!

Pe cine ar fi ajutat renun­ţa­rea la supraacciză de la 1 ia­nua­rie 2016?

În primul rând pe noi, ce­tăţenii României, pentru că am fi „simţit” preţul la carburanţi din prima zi a anului 2016, la fel cum „simţim” acum, ori de câte ori alimentăm benzină sau mo­torină. Un alt avantaj ge­ne­rat de această reducere ar fi fost chiar reducerea preţurilor, mă­rite în prezent de costul scump al transportului măr­fu­ri­lor.

Iar în al doilea rând, ar a­ju­ta economia României, ocolită în acest moment de transpor­ta­to­ri, pentru că avem cei mai scumpi carburanţi din Europa.

Se pare însă că nu ne în­vă­ţăm minte, iar „specialiştii” iau în continuare deciziile cele mai proaste pentru România şi ce­tă­ţenii ei.