Niciodată toamna n-a fost mai bogată

A venit toamna, și ca orice bun gospodar, fac bilanțul roadelor culese. Hambarul politic este plin de promisiuni electorale iar cei paisprezece boboci, care măcăie prin ogradă, dornici să sară gardul la Cotroceni, mă fac a crede că bunăstarea a lovit România. Primul greier al țării ne cântă ultimul refren al ariei prezidențiale ,,– Cri – cri – cri – toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii’’, demonstrând că politica, de la Topîrceanu până la Tăriceanu, nu este altceva decât un lung șir de balade vesele și triste. Campania electorală a prezidențiabililor, declanșată cu mult înaintea termenului legal, a instaurat o stare de asediu asupra cetățeanului. Cei paisprezece candidați la funcția supremă au ieșit din tranșee și lupta se dă la baionetă. Unele instituții ale statului s-au poziționat deja în spatele candidaților, altele așteaptă deznodământul final și starea de tensiune face ca țara să semene cu un stup nervos de albine. Trântorii au roit deja la alte stupine, după ce au golit fagurii de miere, iar lucrătoarele zumzăie debusolate. Corupția instituționalizată a atins pragul de sus al nesimțirii naționale iar copiii au început anul școlar fără abecedare. Fabrica de imbecili are materie primă din belșug, așa că ministrul Remus, alăptat de o vulpe și neînțărcat încă, a deschis țanțoș porțile învățământului. Cred că pe frontispiciul acestui minister ar trebui inscripționat următorul slogan: ,,Învață vițelule până vei deveni un bou mare!’’. În această stare de fapt, citind lista celor care aspiră la suprema funcție în stat, cel mai indicat să conducă acest popor mioritic, mi se pare a fi William Brânză. Nume predestinat să cârmuie destinele unei națiuni, candidatul cu pricina îmi amintește de retorica întrebare: Cine-a-nfipt zambila-n brânză? Enormitatea s-a banalizat, nimic nu mai miră, așa că nici afirmația lui Kelemen Hunor, plină de umor, care spune că românii sunt pregătiți să aibă un conducător maghiar, nu mă face să tresar. Vox Populi, Vox dei! S-ar putea ca liderul maghiar, fiind primul pe lista electorală, în graba și veșnica nebăgare de seamă a românului, să mai primească voturi, dar nu destule. Cine va fi alesul neamului, nu pot anticipa dar fracturarea dreptei, mâna forte a opoziției, care s-a transformat din păcate într-o labă tristă, spune mult despre interesul de grup sau personal al politicului. Totuși, inconștiența și lipsa de responsabilitate a clasei politice nu cred că vor fi tolerate de occident. România, membră NATO și UE, cu un conflict militar la granițele ei, nu poate fi lăsată la cheremul oricui, așa că presiunile externe vor fi enorme și efectele spectaculoase. Recentele acuzații de corupție la nivel înalt, venite de peste ocean și instrumentate de FBI, vor declanșa un cutremur devastator pe scena politică. La ordine prin dezordine am putea numi această acțiune, așa că referindu-mă la evenimentele care vor urma, pot spune fără rezerve: niciodată toamna n-a fost mai bogată!