Ne daţi ori nu ne daţi?

După ce l-a urat, în 2004 şi 2008, cu zurgălăi de aur şi manele, poporul electoral nu a primit nici acum colacii, aşa că, după un obicei strămoşesc, ar vrea să-i cam scoată poarta din ţâţâni la calicul de cotrocean.

După o reţetă veche de când lumea cu caşchetă şi pulan, vremelnicii noştri conducători s-au împărţit: mulgătorul-şef de la guvern, pe post de poliţai bun, face o conferinţă de presă la care încearcă să se giugiulească cu poporul electoral promiţând mărirea cu 5% a caşcavalului, dar apoi vine poliţaiul rău, baciul cotrocean, şi ne trage, în direct, vreo două directe de dreapta, în sensul că nu primim nimic. Când îl apucă mila, că, de, e şi el om, ne promite că în 2050 vom trăi bine. Păi, la aşa ofertă de nerefuzat a puterii, ce să mai zici decât celebrul „Mercibeco!”, însoţit de la fel de celebrul „Iabadabadu, ia-o-n gură (oferta, evident!) şi te du!”, deşi până la toamnă nu cred să se întâmple fericitul eveniment…
Disperat de repetent, tata lui Bulă, om înstărit, îi promite acestuia câte o sută de lei pentru fiecare notă de zece. ăsta începe să care, brusc, din greu la zece, deşi nu învăţa nimic. Până îi pică fisa la babac: „Bă, tu nu cumva împarţi banii cu fomiştii ăia de profesori?”

Acum, ia puneţi poporul electoral pe post de tată, guvernul pe post de Bulă şi pe furnizorii europeni de fonduri pe post de profesori. Iese? Iese!
După ce ne-au aburit vreo doi ani cu zerovirgulă şi procente la fel, ştabii portocalii au trecut la vrăjeala cu progresul economic pe bază de fonduri europene. Schema e clară, şi se poate vedea la campania de tâmpit poporul cu melcăriile. Funcţionarii UE au dat nişte bulioane, ăştia le-au luat şi le-au împărţit la oamenii lor, plus câţiva rătăciţi pentru faţadă. Au încasat banii, au făcut o baracă şi nişte gărduţuri de tablă, au aşteptat să treacă termenul, şi adio oiro! Ia căutaţi, câte melcării au fost finanţate şi câte mai funcţionează? Vă spun eu: În Banat, sigur, niciuna! Păcat de banii ăia, 12-25.000 de euro de plăvan!, că dacă ajungeau pe mâna unor paori harnici se mai întremau satele astea care trăiesc de azi pe mâine, în care pensionarii au ajuns oameni de vază la cooperativă, că sunt singurii solvabili!

Se vede clar că ţara se învârte în jurul cozii, fără soluţii. Iar soluţia soluţiilor nu este să vedem alte mecle dând din mână la televizor. Atâta timp cât omul cu carte nu este respectat, cât în politică se intră pentru a se fura şi a se face trafic de influenţă, cât un tânăr studios e victima sigură a ebelor, cât omul muncitor şi corect este bătaia de joc a interlopilor, a intermediarilor şi a funcţionarilor, starea aceasta mizerabilă, material şi moral, va dăinui, cu şanse mari ca şi generaţia următoare să fie sacrificată.

Sondajele arată că din toamnă vin la putere cei care au mai fost, după tradiţionalul principiu politic „Când fu Tache nu fu Tică”. Perspectiva nu pare prea roz, pentru că în actuala opoziţie avem o întreagă menajerie de figuri de ceară. Başca cei ce vor abandona corabia puterii, arătările alea din specia unepereană. Plus liderii de neclintit ai minorităţilor, care au pus, la fel de neclintiţi, botul la guvernarea asta de neuitat. Adică, ajungem la vorba lui Tănase: „Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!/ E sloganul cunoscut;/ Iarăşi am votat ca proştii,/ Şi cu asta ce-am făcut?”

Deşi anul acesta sunt două rânduri de alegeri, încă nu se ştie nimic: nici date, nici colegii, nici număr de locuri, nici proceduri, nici număr de camere, nica! Şmecherii ăştia care au pâinea şi cuţitul, cu sondajele înfipte adânc în locul acela intim şi rotund, fac toată ziua calcule şi redesenează asiduu colegiile. Nu ştim nici măcar dacă vom mai avea uninominale, deşi astea ar putea însemna salvarea ţării în caz că fazanul electoral s-a deşteptat şi ştie că, vorba lui Alexandru Andriţoiu (pt. guţomani: poet mort de cărţi), „Cu atenţie mărită,/ Orice fată se mărită”…

Ilie Chelariu