Motoarele de tăiat lemne, maşinăriile “Mad Max” ale Lugojului!

Odată cu apropierea toamnei, pe străzile Lu­go­jului şi-au făcut din nou apariţia tra­di­ţio­na­lele motoare de tăiat lemne.

Deşi lugojenii s-au obişnuit cu ele, motoarele de tăiat lemne sunt, ca şi maşinăriile din celebrele filme ale seriei “Mad Max”, unicate în felul lor şi dovezi ale spiritului teh­­nic ingenios al oa­me­ni­lor simpli, dar care găsesc răspuns la orice provocare.

Mai mult, unul dintre deţi­nă­torii de motoare din Lu­goj, a pus la punct o a­de­vă­ra­tă invenţie, care ali­men­­tea­ză cu lemne placa de tă­iere, fără a fi necesară in­ter­­venţia operatorului, peri­cu­­loa­să prin definiţie.

La ora actuală, la Lugoj mai sunt 18 motoare de tăiat lemne. Statistica este vala­bi­lă după ce “motoristul” nr. 1 al oraşului, Paul Vasi, care a deţinut cinci motoare, şi-a vândut afacerea, pentru a se stabili definitiv în Ger­ma­nia.

După plecarea lui, me­se­ria este dusă mai departe de meseriaşi precum Viorel Mărgău de pe str. Titulescu, Sami Toda de pe str. Pri­măverii sau Ştefan Pușkaș de pe str. Train Vuia.

Maşinării care merg cu motorină, petrol şi chiar ulei de floarea soarelui!

“Al meu are un motor cu pis­ton de tractor făcut de Tim­puri Noi Bucureşti. Ast­fel de motoare erau folosite pentru fostele generatoare de la sate, care acţionau cu o curea de transmisie pom­pe­le de apă şi erau trase pe că­rucior. Sunt motoare care funcţionează cu motorină, petrol sau chiar ulei de floa­rea soarelui!”, spune Ştefan Puşkaş, “motorist” autorizat din Lugoj.

Majoritatea motoarelor lu­gojene sunt piese clasice, mai exact vintage, şi ar intra în categoria vehiculelor is­to­rice, dacă ar fi omologate! Șasiurile (confecţionate în func­ţie de configuraţia mo­to­rului) au mai toate peste 45 de ani.

Combinaţie de Moskvici, ARO 10 şi motostivuitor !

“Era un domn – acolo unde azi este clădirea pom­pie­ri­lor, el se ocupa de aceste șa­siuri. La motorul meu de tăiat lemne i-a pus o cutie de viteze de la Moskvici cu transmisie pe curea care miş­că un reductor inversat, care făcea transmisie la cu­tie şi apoi la grup. Frâna este hidraulică”,  explică Pușkaș.

Desigur, mai sunt şi mo­toare fără cutie, care merg din proprie inerţie, dar a­co­lo deplasarea se face pe ba­za unei pârghii, iar frâna este de tip mecanic, pe o roa­tă.

“Grupul din spate cu tot cu roţile este de la ARO 10, iar roţile din faţă sunt de la motostivuitoare, fiind recu­pe­ra­te de la Rematuri. Dis­tan­ţa dintre roţi este de 1,50 pe exterior. Masa, raba­ta­bi­lă sau fixă, are în general lă­ţi­me de un metru şi lungime de 1,5m. Folosim pânză de cir­cular de la 300 la 700 mm diametru. Pentru lemn de grosime standard, ca să nu omoare motorul, punem pân­ze de 600 – 650 mm”, pre­cizează motoristul lugo­jean.

Invenţie a unui lugojean: braţul de alimentare automată

La tăierea lemnului de e­senţă moale (fag, plop) se fo­losesc pânze cu dinţii deşi, iar la esenţele tari (car­pen, gorun) se pune pânză cu dinţi mai rari. Aşa cum spuneam, mo­toa­rele de tăiat lemne sunt nu numai unicat, ci au parte şi de inovaţii in­ge­nioase.

“Am pus la punct o invenţie nouă, realizată în mare parte de tatăl meu şi pe care am pus-o la punct. Es­te un dis­po­zitiv cu un braţ care în­car­că lemnele pen­­tru masă, iar tăierea se face acţionând nişte manete. Astfel se evită accidentele în urma cărora mulţi mo­to­rişti au fost răniţi sau au ră­mas fără degete”, arată Puș­kaș.

În rest, munca mo­to­riş­ti­lor rămâne una pe­ri­cu­loa­să, iar sumele de tăiere a lem­­­ne­lor, pe o piaţă mult re­du­să de apariţia gazului, sunt mici. Între 10 şi 12 lei mc tă­iat, în funcţie de esenţă.