Misterele de la ”Dacia”: capsula timpului zidită la fundație şi barul cu patru cai

Înainte de anii ‘80, terenul grădinii de vară de la ”Dacia” era un spaţiu viran. Când s-a luat decizia să fie valorificat, aici a fost amenajat un salon cu 60 de locuri, dotat cu bu­că­tă­rie proprie şi o terasă acoperită, cu capacitate de 72 de locuri. În plus, erau nu mai puţin de 200 de locuri la mese şi scaune metalice, cele originale fiind realizate ar­tizanal, cu gust.

Grădina avea o scenă de unde muzica se revărsa în fiecare seară, indiferent că era vorba de acorduri de muzică uşoară sau folclor.

Grădina de vară şi nucul protector

Deasupra grădinii îşi înălţa ramurile protectoare un nuc bătrân şi înalt de 4-5 metri.

”La început se dorea ca nucul să fie tăiat, dar eu m-am opus şi mă bucur că am fost ascultat, pentru că muştelor şi ţânţarilor nu le pria mirosul şi ocoleau locul. Pavimentul cu mozaic de pe jos întregea atmosfera aceea frumoasă de la grădină, care era foarte căutată în epocă. E drept, restaurante în toată regula erau pe atunci doar Dacia şi Dinamo, dar grădina de vară de la Dacia, mereu îm­po­do­bi­tă cu flori, era nr. 1 în topul preferinţelor pentru nunţi, botezuri, aniversări de că­să­to­rie sau cununii civile. Am avut zile când erau programate şi trei evenimente simultan, unul la salonul mic, altul la terasa acoperită şi altul la grădină”, spune actualul consilier judeţean Nicu Bă­dina, care a lucrat ani în­de­lungaţi la ”Dacia” şi cu­noaş­te bine istoria acestui lo­cal emblematic al Lugojului.

Un alt punct de atracţie erau cântăreţii, căci şi pe a­cea vreme concurenţa se manifesta în domeniu. Era de fală să cânţi la grădină, la ”Dacia”! Aici au cântat Ştefan Ionel, zis Oaie, cu celebrul taraf din Măguri, Puşchiţ, Luşu Penescu, Nelu Covaci, Palade şi Puiu Tudora, for­ma­ţii de muzică uşoară în vogă, precum lugojenii de la Betta sau Şah Mat – Buziaş.

Bar de zi cu patru ”cai”

Un loc interesant pentru perioada anilor 1975-80 era barul de zi de la Recepţie. Aici erau montate patru scau­ne înalte, numite în glumă ”cai”. Alte 16 locuri locuri confortabile erau pe fotolii. În extindrea acestui spaţiu s-a făcut o mică grădiniţă cu vreo 30 de locuri, care există şi acum. Pentru că locul era mai ferit, acolo se adunau liceenii. Spaţiul tentaţiilor interzise era completat cu celebrul ”Shop”, magazinul cu produse occidentale, de la băuturi şi ciocolata ”Toblerone”, până la casetofoane, deck-uri şi ”turnuri”, cum se numeau combinele muzicale din epocă. Spre deosebire de marfa zilelor noastre, produsele erau originale, ”de la mama lor”, necontrafăcute, dar nu erau de nasul muritorilor de rând. Puteau fi cumpărate doar pe valută, iar românilor le era absolut interzis să deţină aşa ceva. Pentru un dolar sau câţiva cenţi, puteai face şi închisoare!

Creveţi şi langoşi, asortaţi cu berea la sticlă!

Pe vremea când ”Dacia” avea la faţada dinspre Corso vitrinele acelea mari, cu ramă metalică, acolo funcţiona o terasă, care putea găzdui pînă la 120 de muşterii. Vara, distracţia favorită erau celebrii creveţi care se ”asortau” cu berea la sticlă, pusă la gheaţă, la frapieră. Alternativa la creveţii vietnamezi de import erau pogăcelele şi langoşii neaoşi.
În acei ani, se stătea la coa­dă la orice. La terasă, ser­vi­rea începea la 10, dar muşteriii salivau deja de pe la 9, aşteptând să prindă un loc la masă. Iar la grădina de vară, se făcea ”tren de oa­meni”! Stăteau la rînd cu ju­mătate de oră înainte de deschidere, la 5 după masa. Şi când se spărgea ”trenul”, cel care ocupa loc la masă comanda şi câte patru rânduri de halbe, pentru prietenii care ajungeau mai târziu.

”Capsula timpului” – tacâmuri și vin de pe timpul Imperiului, zidite într-o firidă

În 1985, când s-au sărbătorit 150 de ani de activitate hotelieră la ”Dacia”, s-a organizat în holul recepției o mică expoziție cu imagini de epocă pe panouri de sticlă. Hotelul ”Dacia” a fost construit în 1835 și a purtat de-a lungul anilor mai multe nume, precum ”Drei Rosen” sau ”König von Ungarn”. Aici au atras atenția niște ex­ponate deosebite – linguri, lingurițe și furculițe cu co­roa­na austro-ungară ștanțată la capăt.
Povestea lor este una extraordinară.

”Prin anul 1975, în beci, la fundația hotelului, s-a descoperit zidită într-o firidă din perete o adevărată capsulă a timpului. Zidite în acea firidă erau o sticlă de vin și un set de tacâmuri ștanțate cu stema im­pe­rială. La începutul anilor 80, împreună cu domnul A­drian Stârcescu, am hotărât să facem o replică a acelei capsule a timpului. Așadar, am pus în firidă tacâmuri, un set de farfurii cu emblema Dacia – capul acela de dac, dacă vi-l mai amintiți, și două sticle, una cu răchie de prune și alta cu vin de Cotnari. Am mai pus o scrisoare, cu datele hotelului și restaurantului de atunci, pe care am sigilat-o în folie de aluminiu”, ne-a declarat Nicu Bădina, care se întreabă dacă peste 100 de ani va fi cineva care va pune în valoare acestă descoperire.

”Sara logojană”, cu meniu scris în grai bănățean!

Chiar și în perioada de dinainte de 1990, în ciuda economiei dusă uneori la absurd, restaurantul ”Dacia” reușea să își păstreze prestigiul. Responsabilii au dat dovadă de inventivitate prin ”serile tematice” propuse clientelei. Marți, renumită la Dacia era cina cu ciorbă de burtă, miercuri erau organizate serile folclorice ”Sara lugojană”, iar vinerea, seri dan­sante – tangou, dans clasic etc. ”Sara lugojană” necesita cea mai mare desfășurare de forțe. Erau aduse cu microbuzul ansambluri din satele din jurul Lugojului. Mai mult, printr-o inițiativă inedită (nu se știe și cât de bine privită într-o epocă în care autoritățile se fereau de orice fel de regionalisme), meniurile erau scrise în grai bănățean.

Pe listă erau trecute melșpaisuri, maioș, ”sângerece”, croafne (gogoși), răchie, palincă, sarme, carne păuită cu crumpi în dobă (la cuptor), scovergi cu brînză și smântână la dobă. Erau meniuri tradiționale, care erau pregătite de bucătari de foarte bună calitate, meseriași desă­vârșiți, care excelau la ex­po­zițiile culinare ale vremii, dar și la Balurile vânătorilor! Dar, despre acești bucătari și rețetele lor miraculoase, vom vorbi într-o ediție viitoare a serialului nostru dedi­cat oamenilor, locurilor și poveștilor pline de farmec din Lugojul de odinioară!