micul Will şi MARELE VID

De Ziua Culturii Naţionale (15 ianuarie), marcând data naşterii poetului nepereche Mihai Eminescu, la TVR 1 s-a difuzat o ediţie specială moderată de Cătălin Ştefănescu şi avându-i drept invitaţi pe istoricul Lucian Boia, eseistul Horia-Roman Patapievici, criticul şi istoricul literar Dan C. Mihăilescu, iar de la Cluj, într-o intervenţie înregistrată, pe prof. Univ. dr. Ioana Bot.

Ca inserţii aparte, ce fragmentau dezbaterea din platou, să marcăm secvenţele cu poezii eminesciane rostite de mari actori români (înregistrări de arhivă) şi un microrecital personal al lui Marius Manole (Cărţile, Eu nu cred nici în Iehova, etc), alături de vocea lui Andrei Pleşu citind propriul text dintr-o antologie audio-book ”Humanitas”, eminescu şi recitatorii, o satiră amară la adresa manierismelor stupide în abordarea versurilor marelui scriitor. Emisiunea amintită a readus în discuţie expresii frumoase, tocate de arhiutilizare, care încercau să surprindă geniul eminescian în starea sa de graţie: ”expresia integrală a sufletului românesc” (Nicolae Iorga), ”poetul naţional” (George Călinescu), ”omul deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica), ”românul absolut, o sumă lirică de voievozi” (Petre Ţuţea) etc.

S-a pornit în dezbatere de la cel mai recent volum al lui Lucian Boia, care abordează mitologizarea Poetului, ideologizarea şi instrumentalizarea mesajului operei sale, într-un cuvânt excesele înregistrate de-a lungul timpului, ”confiscarea” sa de către diverse tabere şi întrucâtva modificarea clişeistică a temelor operei sale, transformarea în precursor al variilor domenii ale spiritului în maniera pe care însuşi Eminescu o intuia profetic în Scrisoarea I. (”Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el”). Ce trebuie deci făcut? – iată o întrebare legitimă din partea amfitrionului întâlnirii. Horia Roman Patapievici revenea mereu la rolul decisiv al profesorului de liceu care valorificând contribuţiile de substanţă ale criticii literare, să îndrume minţile tinere şi să însufleţească spiritul adolescenţilor încurajându-i să-l citească pe Eminescu.

Lucian Boia remarca pe bună dreptate (şi nu doar asistând contrariat la microinterviurile luate de Adelin petrişor unor studenţi filologi bucureşteni în faţa universităţii) că nu se mai învaţă pe de ros poezii, doar generaţiile mature fiind capabile să recite pasaje întregi din cele studiate la şcoală. Extinzând cu un har fantastic al elocinţei tema dialogului, Dan C. Mihăilescu ne-a ”lovit în plex” cu o întâmplare din vremea în care mai aducea… cartea la Pro Tv (se vorbeşte că în curând va fi ”mesager” la TVR1, în fine o veste bună!), când simpaticul antrenor de salsa şi coregraf latino, Wilmark (”coleg” de trust) îi mărturisea cu o francheţe bulversantă că el nu citeşte nici o carte şi nici nu are intenţia de a răsfoi vreuna, apreciind că ar fi o perfectă inutilitate, deci o pierdere de vreme.

La o asemenea confesiune menită a testa reacţia interlocutorului, Dan C. Mihăilescu a replicat fără vreo indignare ori imputare agresivă: da, se poate trăi şi fără a citi, dar dumneata eşti cel care pierzi o dimensiune fundamentală a făpturii umane, capacitatea de a-ţi îmbogăţi şi înobila universul spiritual, bucuria de a descoperii senzaţii şi sentimente pe care nu le poate trăi altfel decât prin incursiunea în fascinanta lume a culturii. Dacă micul Will a meditat măcar cinci minute la cele spuse de către un cititor de cursă lungă, e doar spre binele lui.

*Vine Eurovisionul peste noi dragi melomani! Dar suntem liniştiţi, avem acoperire în aur pur: glasul lui Mihai Trăistariu şi hitul său Paradiso (videoclipul doar a costat vreo 15.000 de euro) dar mai ales asigurarea fermă a artistului că va sfărâma toate barierele şi va triumfa în Suedia. S-a scăpat un biet amănunt: pârdalnica de TVR nu se astâmpără şi ţine morţiş să organizeze totuşi o selecţie naţională, nu ca alte surate europene care merg pe vedete, le înzestrează cu niscaiva piese şi aleg prin vot popular cea mai reprezentativă melodie. Dragul nostru Mihăiţă afirmă ritos că are un atu în mânecă: este de departe cel mai bun, nici măcar nu se gândeşte că nu ar putea câştiga. După ieşirile în decor cu postările trăznite de pe Facebook (cu operaţiile dentare însângerate, implantul de păr şi purtător de boxeri în ipostazejenante), omului nostru i-a venit mintea la cap şi s-a reorientat trupşi suflet către marea carieră şi consacrarea internaţională. Trepidăm de nerăbdare să auzim cum sună Paradisul în patru octave.