Iohannis, succes cu Trump la Casa Albă. Grindeanu, primit la Paris de Edouard Philippe, premierul Franței. Iohannis, întrevederi de top în UE, cu Merkel și Macron. Iar Dragnea… a socotit probabil că prea ne mergea bine. Și uite așa am inventat o criză. Cui a folosit toată tevatura asta, într-un moment atât de favorabil României pe plan internațional, dar și intern? Interesului național, cumva?
Întrebările sunt de actualitate și acum, după ce Guvernul Grindeanu (cel cu cea mai mare creștere economică din UE – 5,7%), a devenit istorie. Iar atunci când toate explicațiile țin de domeniul absurdului, lucrurile trebuie reduse la unitate, ca în matematică. Nimic nu este complicat pe lumea asta.
Totul este simplu și ține de noțiuni primare – orgoliu, obediență, control absolut. Noțiuni dragi liderului de partid Dragnea, care uită că tocmai mult hulita organizație de Timiș e cea care l-a propus pentru prima dată la șefia națională a PSD. Și care mai uită că, sub aceiași lideri ”rebeli”, social democrații au repurtat o victorie istorică în Timiș, județ unde nu mai câștigaseră niciodată.
Episodul Grindeanu este încă o ”chiflă” a carierei lui Dragnea. Marele ”strateg” are la activ o întreagă colecție de rateuri: un pan de regionalizare catastrofal, care ar fi ”jupuit” administrațiile locale, o propune de premier cel puțin bizară (Shhaideh), avansarea fără explicații a OUG 13, retragerea ei, concesiile fără precedent făcute sub presiune UDMR-ului, apoi retragerea acestora.
Și desemnarea ca premier a lui Tudose, ”ministrul zero” (potrivit evaluării interne de partid), ar putea completa lista.
Uitând că în toate conjuncturile politice de până acum, județul nostru a fost donator și nu beneficiar al fondurilor rulate de stat, unii se întreabă ce se va întâmpla cu Timișul, după plecarea lui Grindeanu de la Palatul Victoria. Răspunsul este – nimic.
Ca și până acum, aliați ne vor fi deschiderea pe autostradă spre vest, puterea economică, șomajul aproape inexistent și nu mărinimia Bucureștiului.
O întrebare mai bună: cu ce se alege Lugojul din toată treaba asta? Pe scurt, tot cu nimic. Așa cum scriam într-un editorial mai vechi, orașul nostru a fost un tradițional Gică Contra, mereu în răspărul politicii de la centru. Imediat după 90, când toată țara era cu FSN-ul lui Iliescu, noi alegeam un primar țărănist. Apoi, un primar al Partidului Democrat, care doar trei ani din cei 12 ani ai mandatelor sale nu a fost în opoziție.
Iar când am ales un social democrat, semaforul politicii naționale era portocaliu. Așa și acum: la PSD, organizația Lugoj și cea de Timiș s-a aliniat cu perdantul Grindeanu, iar la PNL, timișenii au mers pe mâna perdantului Bușoi.
Lugojul face astfel o figură aparte, care ar putea să-i aducă în prim planul politicii locale – așa cum observa un coleg de breaslă avizat – pe lideri PSD dați la o parte în ultima vreme, precum Sorin Stragea sau Dorel Covaci. Alternativa, la nivel de Timiș, ar fi ca PSD să redevină un partid ”benign”, care să ”băltească” undeva la 10-12%, în umbra liberalilor sau a altora. Dar asta probabil nu-l mai preocupă, la ora actuală, pe ”strategul” Dragnea.